Sora misterioasă

Capitolul 55

M-am ascuns dupa un colț si am ascultat convorbirea lor.

"Înțelege odată ca nu mai vreau sa fac asta.." Parca spune Harry. Ce sa faca?

"Trebuie sa ma ajuti..nu vei pati nimica,calmează-te.." Spune relaxat Louis.

Harry ofteaza nervos si spune:

"Ok..dar daca se intampla ceva o sa o pățești!" Spune dur.

Louis isi da ochii peste cap si vine spre mine. M-am panicat si asa ca am ramas pe loc,fara ca picioarele sa faca contact cu mine. Imediat cand Louis m-a vazut a facut ochii mari.

"Iza?!" Spune incet confuz si uimit de apariția mea.

"Buna si tie Louis!" Spun putin sarcastica.

"De cat timp esti aici?" Ma intreaba.

"Acum mergeam spre camera lui Jenn... Din moment ce nu mai aveam cu cine sa stau..." Spun si ma uit la Harry.

"Ok.." Spune si eu plec nervoasa. Harry nu a spus nimica. Ce e cu el?

Am intrat in camera mea nervoasa chiar daca am spus ca merg la Jenn.
De ce am impresia ca Harry imi ascunde ceva?
M-am aruncat in pat si mi-am deblocat telefonul. Mi-am băgat căștile in urechi si am adormit. Nu stiu de ce,pentru ca nu eram obosita deloc.

***

Aud niste pasi langa mine. Deschid ochii incet si ii vad picioarele lui Harry. Cat am dormit? Ma uit la ceas si vad ca e 4 seara.

"Hei somnorici!" Ma saluta Harry si ma saruta pe obraz.

Nu l-am băgat in seama si am fost la baie. M-am spălat pe fata ca sa nu par foarte obosita,mi-am pieptanat parul care era ciufulit si l-am ondulat putin. Am iesit din baie iar Harry se uita ciudat la mine.

"Iubito..ce ai patit?" Ma intreaba dar il ignor.

Ah! Si sa nu mai spun ca a uitat sa ma scoată in oras... Chiar el m-a intrebat.

El m-a prins de inchietura dar m-am smucit si am iesit din camera.

"Iza!" Il aud pe Harry care striga dupa mine.
Imediat am simtit doua brate in jurul meu. Harry m-a luat in brate de la spate.

"Lasa-ma!" Ma zbatut in bratele lui.

"De ce?" Spune confuz.

"Doar lasa-ma Harry!" Spun nervoasa.

"Si daca nu vreau?!" Ma întreba si eu ma enervez si mai tare.

"Esti asa... Urgh!!" Spun nervoasa din nou.

Harry m-a intors cu fata spre el si mi-a luat fata in palmele lui mari si fine.

"Iza,ce se intampla?" Spune serios dar blând.

"Se intampla ca tu imi ascunzi ceva Harry! Iar eu nu mai suport asta! Mi-ai spus ca o sa aflu curand. A trecut mult timp! Ai de gând sa imi spui?" Ii tip.

"Eu...." Incepe dar se opreste.

Ma uit nervoasa in ochii lui si spun:

"De ce? De ce nu imi spui?" Ii spun simtindu-mi lacrimile care se scurg incet pe obraji.

"Iza,nu pot...." Spune trist.

"De ce nu poti? Parca era vorba sa nu ne ascundem lucruri unul fata de celălalt..parca...defapt,las-o asa! Nu imi spune!" Ii zic si plec nervoasa.

Am iesit din hotel si am mers mereu inainte. Nu inteleg de ce nu imi poate spune. Ce e asa mare lucru? Bănuiesc ca e ceva legat de Louis,presupun. Din moment ce tot vorbește cu el..
M-am saturat de minciunile astea...
Gândurile mele sunt oprite cand imediat o vad pe femeia care mi-a dat viata. Era singura si se plimba.

"Mama!" Zic fara sa vreau si ea isi ridica privirea spre mine.

"Iza!" Spune uimita. Stiu ca ne-am certat dar nu o pot ignora! E mama mea!

"Vreau sa am din nou o viata normala!" Ii spun trista.

"Ce s-a intamplat?" Spune ea îngrijorată.

"E asa de grea viata asta pe care o duc acuma... Faza cu Harry..totul! Iar mai nou imi ascunde ceva! " ii zic si o iau in brate.

"Oh Iza! Daca vrei poti sa rămâi la mine! Doar esti fiica mea!" Imi spune si imi zambeste cald. Eu aprob din cap si merg spre masina ei mica si vișinie. E aceasi masina pe are o avea si inainte. Am ajuns in casa ei mare unde se pare ca locuiește cu noul ei iubit si fiul ei. Ma simt atat de prost aici,iar cel mai ciudat este ca nici macar nu i-am intalnit vreodată. Mama mereu face lucruri de genul. Totul e ciudat si nu imi ace deloc. Cred ca si ea imi ascunde ceva.

"Mama.. Imi pare rau pentru data trecuta...pentru am ti-" incep dar ma intrerupe.

"Nu e nimica,te-am iertat! Dar vreau sa stii ca Harry nu e o persoana buna,chiar daca asa pare! Iza..Harry e....

................