Sora misterioasă

Capitolul 64

Dimineata m-am trezit cu o durere de cap familiara si un miros bărbătesc.

"Buna dimineata iubito!" Imi spune Harry.

M-am uitat confuza in jur. Stai. Unde e Zayn?

"Ce cauti aici?" Il intreb obosita.

"Tu m-ai chemat...." Spune.

A..da! Uit repede! Ar trebui sa iau pastile pentru memorie.

"A! Ai dreptate." Rad incet.

"Cum te simți?" Ma intreaba.

"Bine,cred." Ii spun incet.

Am inchis din nou ochii si m-am dus langa pieptul lui dezgolit. Era asa de bine.

"Te iubesc.." Imi sopteste.

"Si eu pe tine Harry! Si stii asta!" Ii zambesc.

"Deci...." Începe Harry.

"Fara deci." Ii spun,iar el se încrunta.

"Te-ai mai gandit?" Isi continua ideea.

"Nu..." Ii spun sincer.

"Iza....te rog! Haide sa ne împăcăm! Jur! Nu mai rezist fara tine. Sunt un nimic..." Ma roagă.

Decizia asta e prea aiurea. Nu ma pot decide.

"Harry...perioada asta a fost complicata. Mi-am pierdut încrederea in multi oameni. Iar încrederea este foarte greu de recuperat. Iar cel mai prost lucru din toata situația....este ca eu mi-am cam pierdut încrederea in tine. Harry! Mi-ai ascuns asa multe lucruri de-a lungul timpului. Si nici acuma nu stiu adevarul. Oricât as vrea sa ma impac cu tine,parca ceva ma opreste...apar multe obstacole...si pur si simplu nu mai rezist sa trăiesc asa.. Nu stiu daca ma intelegi.." Ii mărturisesc.

"Inteleg! Dar Iza! Toate lucrurile sunt al naibii de complicate. Ti-as spune totul,dar nu pot! Nu stiu cu ce sa incep. Lucrurile sunt atat de futute. Sunt pe dos toate. Si sunt sigura ca daca ti-as spune tot adevarul ai fugi de mine,si Iza! Chiar nu vreau sa pleci de langa mine! Te rog...hai sa o luam de la capat..." Imi spune Harry. Poate ca e adevart poate ca nu e adevarat tot ce a spus acuma. Poate ca nu sunt chiar asa complicate lucrurile...dar pe cine păcălim noi? Toata situația e al naibii de fututa....

"Incepe cu începutul." Il rog.

"Nu-nu stiu care e începutul.." Spune confuz.

"Ce făceai inainte de trupa?" Imi fac curaj si il intreb chiar daca stiu esențialul.

A oftat. Clar va fi ceva greu pentru el deoarece trebuie sa treaca din nou prin poveste iar eu pentru ca ca trebui sa o aud.

"Nu pot sa iti spun. Nu pentru ca nu vreau,numai ca imi e frica sa nu fugi de mine." Zice trist.

"Sa-sa fug?" Deja ma cam sperie. Sunt lucruri pe care nu le stiu despre trecutul lui. Da! Evident!!

"Uite Iza! Iti spun! Dar vreau sa tii minte asta: Acesta e trecutul! M-am schimbat...parțial...dar am facut-o in bine!" Spune el repede si speriat.

Deja mi s-a facut pielea de gaina.

"Ok.." Am spus nesigura.

"Deci....inainte de a intra in aceasta trupa,eu făceam lucruri ilegale..impreuna cu Louis si Zayn. Noi trei ne cunoastem de mult,insa niciodata nu ne-am fi gandit ca o sa ajungem intr-o trupa.
La începutul carierei,nimeni,in afara de baieti si Simon nu stia ce făceam noi..." Spune Harry dar il întrerup.

"Si mai exact ce fel de lucruri?" Ini fac curaj si il intreb.

"Traficuri de droguri...de fete... Stiu Iza! O mare nebunie,dar jur ca m-am schimbat!" Spune si eu oftez spunându-i sa continue.

"Mergeam in fiecare seara la cate o fata si le-o trageam foarte tare. Le făceam toate plăcerile,ele ne plateau si noi plecam cu multi bani. Câteodată erau curve care trebuiau si omorâte asa ca...." Nu l-am lasat sa termine propozitia pentru ca am intervenit rapid.

"Stai...ce-ce ai facut? Ai...o-omorât oame-oameni?..." Ma balbai speriata.

"Te rog Iza! Lasa-ma sa continui. Jur din nou! Nu mai sunt ca inainte.." Imi zice.

Sa il cred?

"Nu stiu Harry...imi e putina frica...dar nu de tine cel de acuma...de cel din trecut care se poate intoarce..." Ii zic incet si speriata.

"Iubito nu ti-as face nimic rau niciodata! Nu as putea sa ma ating de tine in mod agresiv. Esti atat de plapanda,gingasa...zici ca esti din portelan. Câteodată imi e asa de frica sa te ating pentru ca imi e teama ca te rănesc." Îmi soprane încet ultimele cuvinte.

Evident ca nu m-ar omorî,insa câteodată...cuvintele lui urate la adresa mea ma omoară incet...

"Sunt conștienta de asta Harry!" Ii spun serioasa. "Dar..totusi....." Ii zic.

"Haide doar sa ne împăcăm Iza! Promit ca nu o sa te mai rănesc ca pana acuma!" Ma roagă.

Imi doresc atat de mult sa ma impac cu el,dar parca ceva nu ma lasa.
Nici nu pot gândi asa de limpede la ora asta...sunt atat de confuza,insa nu stiu de ce. Situația asta e atat de aiurea.

"Ma mai gandesc Harry...scuze!"

"Dumnezeule Iza! Ti-am dat mai bine de o luna si ceva sa te gandesti! Vreau sa fi din nou cu mine! Ce poate sa fie asa greu?" Sare cu gura la mine.

"Stiu,stiu Harry! Dar aici nu e vorba numai despre tine...ci si despre mine si viitorul meu. Viitorul nostru.. Poate vom fi poate nu impreuna...nu stiu! Hai sa lăsam lucrurile sa vina de la sine,te rog!..." Inerc sa il conving sa renunțe la subiectul asta.

"Ok!" Cade de acord. Neasteptat. "Eu trebuie sa plec." Spune hotărât si trist.

Se ridica din pat si se îmbraca imediat.

"Unde pleci?" L-am intrebat.

"Acasa." Imi spune putin dur.

Imediat un fior m-a cuprins cand a spus 'acasa'. Ma doare are sa stiu ca nu locuim amandoi impreuna. Ma doare dar cum am mai spus...ceva al naibii de aiurea ma opreste sa fiu cu el.
La naiba si cu sentimentele astea! M-am saturat sa tot iubesc. Sa tot fiu intre tristețe si fericire. O stare neutra. O stre oarecare. Fara definitie.

"Ok." Ii spun trista si el pleaca.

A fost ciudat. Tot ce se intampla e ciudat. Întâmplări peste întâmplări. Lovituri peste lovituri. Lacrima peste lacrima. Oftat dupa oftat. Gând dupa gând. Iubire dupa ura...