PHOENIX

DOI

   Nu mai era nimeni disponibil, asa ca trebuia sa o facă chiar ea. Toate asistentele și infirmierele erau ocupate, asa ca trebuia sa asigure schimbul bandajelor pacientului din salonul șase. Extrem de tulburata, Brenda da la o parte patura si incearca sa se concentreze pe ce are de făcut, nu pe fizicul expus privirilor ei. De ce nu putea fi ca de fiecare data? Era un pacient ca oricare altul, pana la urma. Și ea trebuia sa fie o profesionista.
   Începe cu bandajul mare ce-i acoperea coastele, ștergând cu grija rănile rosistice. Era singurul din cei șase la care nu venise nimeni. Nu îl visitase nimeni, în tot acest timp. La ceilalți veniseră frați și surori, părinți, neveste cu copii, iubite îngrijorate... La el nu venise nimeni. O avea doar pe ea. Cel puțin, era singura persoana interesata de starea lui.
   Când bandajul de deasupra zonei inghinale rămâne ultimul, Brenda trage aer în piept și încearcă sa își facă curaj. Da patura la o parte și începe sa lucreze cu grija. În timp ce ștergea rana cu dezinfectant, urmărește stupefiata cum penisul lui mare întra treptat în erectie. Își oprește orice mișcare și incremeneste. Privea, ca hipnotizata, cum penisul lui se face imens, transformandu-se într-un monstru de otel, drept, puternic, splendid...
   Se grăbește sa pună bandajul curat și sa îl acopere, dar un murmur de pe buzele lui o oprește în loc. Își ridica privirea spre chipul lui, dar ochii ii erau închiși.
   - Te voi ucide, murmura el abia descifrabil,  mai mult citindu-i cuvintele pe buze, decat sa le audă.
   Brenda se apleacă ușor peste el și ii pune mâinile pe frunte. Inima ii bătea nebunește, era prima data când vedea un semn de la el.
   - Mi-ai adus o prostituata, drăguț din partea ta.
   Era clar ca delira, dar ei ii îngheață sângele în vene. Deci simțise o femeie în preajma lui, o simțise. Ii simțise atingerea delicata pe frunte.
   Pe când sa se retragă după medic, palma lui puternica se inclesteaza pe încheietura ei delicata, intr-o stransoare de fier. Panicata, încearcă sa se elibereze, dar pacientul adormit o trage deasupra lui, apoi, cu o forță și iuteala neașteptată, o rostogolește sub el. Ochii lui se deschid, scoțând la iveala valvatai negre. O privire ucigașă.
   - Drăguț din partea ta ca te-ai gândit la mine, spune el răgușit. Era ametit, îl durea capul, corpul, dar când simțise trup cald de femeie sub el, toate simțurile intraseră în alerta.
   Stupefiata de gestul barbar, hipnotizata de ochii negri, tulburător, Brenda nu realizează ce se întâmplă numai când își simte fusta ridicata peste solduri.
   - Stai, nu! E tot ce apuca sa strige, și madularul lui enorm se înfige brutal în ea.
   Scoate un tipat de durere, dar pacientul nu pare sa audă. Continua sa o penetreze cu sălbăticie, cu furie, pana se prăbușește peste ea, zguduit de orgasmul violent. Apoi se rostogolește de pe ea și se întinde pe spate, cu ochii închiși. Mulțumit. Satisfăcut.
   - Transmite-i lui Griffith ca ii mulțumesc. Mi-a oferit o trezire excelenta. Spune el cu ochii închiși. De obicei primea răspunsuri apreciative, sau mangaieri, sau ceva. Orice. Dar acum nu auzea decat suspine. Mirat, își întoarce privirea spre prostituata din patul lui și realizează ca este intr-un spital. Stupefiat, sare în capul oaselor și gestul brusc ii întuneca o clipa privirea, îl ia amețeala, apoi încearcă sa identifice sursa suspinelor. Chircita, cu genunchii la piept, făptura gingasa suspina neîncetat. Parul roșcat cădea în valuri pe perna, contrastant cu cămașă alba care-i acoperea spatele. Realizează ca este o asistenta.
   - Oh, Doamne, oh, nu! Exclama el când își da seama ce a făcut. Își pune o palma pe umărul ei, dar femeia tresare ca arsa, fapt care îl determina sa o întoarcă cu fata la el, folosind forța bruta, și sa o imobilizeze sub el. Din nou. Privește adânc în ochii ei umezi, de un verde smarald, pierzandu-se o clipa. Apoi privirea ii aluneca peste buzele pline, frumos conturate, fine și moi. Doamne, acele buze incredibile... Frumusețea și delicatețea acestei femei, siluita de el, îl topește pe loc.
   - Ti-am făcut rău? Întreabă el încet, cu vocea lui ragusita, desi știa ca era o întrebare stupida. Normal ca ii făcuse rău.
   Ea nu răspunde, doar își ferește privirea.
   - Am crezut... Nu știu ce am crezut... se bâlbâie el. Am visat ceva... Nu știu, sunt confuz! Am crezut ca Griffith mi-a adus o prostituata la garnizoana...
   Știa ca bate câmpii și ca nu are nici o scuza. Asa ca ii da drumul ușor, sa nu o sperie și mai tare. Imediat ce se simte eliberata, Brenda se da jos din pat, ușor, cu mișcări line. Se strâmbă ușor de durere și el își trimite cele mai aprige blesteme în gând. Apoi, ceva ii atrage atenția pe așternuturi. O pata de sânge proaspăt. Primul gând e ca poate i s-a deschis vreo rana, în timpul actului. Dar isi amintește ceva: fata asta fusese incredibil de strâmtă. Era conștient de dimensiunile lui, unele femei aveau o problema cu asta. De aceea era nevoie de preludii nebunești pentru a putea face sex in voie, pe urma.  Dar acum nu a fost nici preludiu, nici un fel de pregătire prealabila. Doar intrase în ea. Adânc, brutal... Crezuse ca are o prostituata experimentata. Dar era doar o asistenta... Una superba, cu chip de înger. Ii atrage atenția pata de sânge de pe fusta ei și atunci ii era totul clar. De asta ejaculase atât de repede, pentru ca fusese foarte strâmtă. Și de asta a fost strâmtă pentru ca era virgina. Și asta însemna că i-a făcut foarte mult rău. O rupsese, efectiv. Îngrijorat, se ridica greu din pat și o urmărește.
   - Nu ar trebui sa te ridici, ii spune ea printre suspine. Incerca sa-si aranjeze ținuta, sa-si șteargă lacrimile și sa adopte o atitudine demna.
   - Nu pleca. Ii cere el disperat. Iarta-ma, nu am știut ce fac. Știu ca e o scuza jalnica, dar nu am știut. Adică, am știut ce fac, dar nu am știut cu cine! Eram confuz, nu știu... Și era atât de bine.
   Brenda rămâne cu spatele la el și nu îl simte când se apropie, doar când bratele lui puternice o cuprind zdravăn și o întoarce cu fata la el, intr-o încleștare de fier. Ochii ei îl privesc cu teama. Era îngrozită. Se vedea în privirea ei. Rage știa ca făcuse o fapta condamnabila, știa ca gresie enorm. Ca ar putea infunda pușcăria. Ceea ce făcuse el se numea viol. Viol! Scarbit de propria persoana, îngrijorat pentru persoana din bratele lui, o privea pierdut în verdele umed în care se citea, clar, frica. Sânii ei plini, fermi, erau striviți nemilos, de abdomenul puternic. Era mica și plăpânda în bratele lui de fier. Trebuia sa-si dea capul pe spate sa-l poată privi. Era masiv pe lângă ea. O domina cu totul. Palmele lui aluneca involuntar pe soldurile ei ferme, rotunde. Strânge cu ardoare și inchide ochii strâns. Ce dracu era cu el? Tocmai o violase, și ea, in loc sa fuga îngrozită, își făcea datoria pana la capăt, încercând sa-l pună la odihna. Iar el, ca un barbar ce era, o dorea din nou. De data asta nu dorea orice prostituata i-ar fi trimis Griffith. De data asta o dorea pe ea. Asistenta care îl ingrijise. Fata cu ochi verzi și par de foc, ce zăcea neputincioasa în bratele lui. La mila lui. Fata ce o dezvirginase brutal și putea sa-l trimită la pușcărie. Fata asta ce tremura înfricata în bratele lui, privindu-l cu spaima, facandu-l sa-si piardă mințile. Oare chiar își pierduse mințile? Pentru ca se apleacă încet spre ea și ii zdrobește gura sub a lui, intr-un sărut nimicitor. Își trimite limba năvalnic în gura ei, gustandu-i limba fina și sorbindu-i buzele pline și moi. Doamne, buzele acelea care l-au excitat pe loc, la prima vedere.
   Ii da drumul brusc, năucit și nevenindu-i sa creadă ce tocmai făcuse. O privește ca și când ar privi o fantoma. Era aievea? Ea chiar era acolo, în fata lui? Chiar se întâmplau toate astea? Confuzia era din ce în ce mai mare.
   - Cred ca m-am lovit la cap mai tare decât am crezut. Spune el, clatindandu-se. Apoi totul se întuneca și cade secerat.