PHOENIX

ȘAPTE

   Nu era momentul acum. Se simțea si ea vulnerabila și nu ar fi dus la nimic bun o reacție impulsiva.
   - Poate ca nu înțelegi nimic din ce îți spun, dar pentru mine are sens. Spune Rage după o pauza de gândire.
   - Pot înțelege multe, sunt o persoana rezonabila. Răspunde ea emoționată.
   - Câți ani ai, Brenda?
   Întrebarea lui o luase prin surprindere, dar răspunde repede:
   - Douzeci și doi.
   - Cum ai reușit sa fi virgina la douzeci și doi de ani?
   Brenda îl privește stupefiata, nu ii venea sa creadă panta pe care o luase conversația lor.
    - Nu e treaba ta! Îl dojeneste ea privind în jos, la vârful pantofilor.
   - Ba da, fetito, este treaba mea. Din moment ce eu te-am dezvirginat, este treaba mea. Poate ca numai a mea. O corectează el privind-o cu atenție.
   - Nu înțeleg ce vrei sa spui. Vorbele ei devenira o șoaptă. Modul lui direct de exprimare o punea în dificultate.
   - Vreau sa spun ca, oarecum, ne leagă ceva.
   - Nu, nu ne leagă nimic.
   - De ce, Brenda? Insista el intrigat tot mai mult de fata asta.
   - Nu am vrut, pur și simplu. E bine?! Era iritata de întrebările lui indiscrete, era disperata sa scape de privirea lui pătrunzătoare, arzătoare, insistenta, expresiva. Ii spunea din priviri ca ar manca-o. De vie...
    - Nu e bine. Asta nu e un răspuns. E, mai degrabă, o eschivare.
    - Va trebui sa te mulțumești cu eschivarea,  atunci. Ii arunca ea sorbind din limonada cu gheata. Doar ca, nu prea mai avea gheata.
   - Pentru moment. Spune el, atent la chipul ei.
   - As vrea sa plec, acum. Zice ea contemplând salata neatinsa din fata ei.
   - După ce mănânci. Replica el calm, hotărât.
   - Nu sunt copil mic sa primesc jucăria dacă mănânc tot din farfurie! Se enervează ea. Mănânc daca vreau și când vreau și cât vreau.
   - Având în vedere ca vei ajunge acasă și nu vei manca nimic, nu vei pleca de aici pana nu-ti mănânci buruienile. Măcar alea sa le ai în stomac.
   Dar ce nu știa el, era ca ea se temea ca va vomita din cauza emoțiilor, dacă o mai privea mult asa. Și se pare ca numai asa știa sa o privească.
   Ce era cu ea?! Ar fi trebuit sa-l urască, sa-l deteste, sa-i provoace repulsie și teama. Ooo, dar teama ii provoca. Prin statura lui impunătoare, prin gesturile hotărâte si vorbele directe. Autoritate masculina, posesiva prin toți porii. Virilitate absoluta. Se temea de el pentru ca era capabil sa o distrugă fără sa își dea seama, măcar. Corpul ei reacționa pana în vârful firului de par, la simpla lui apropiere. Nu-si putea potoli bătăile inimii, nu-si putea înghite nodul din gat, nu-si putea elibera golul din stomac. Era neputincioasa în fata lui. Nu-i venea sa creadă cata influenta avea asupra ei.
   - Mănânc pentru ca mi-e foame, nu pentru ca ești tu cicălitor. Ii arunca ea supărată și începe sa mănânce, rugandu-se ca mâncarea sa rămână în stomac. El își terminase de mult friptura. Acum își savura berea fără alcool și ii urmarea, fără nici o reținere, fiecare mișcare, fiecare gest. Ii urmarea hipnotizat buzele senzuale cum se închideau delicat în jurul furculitei și cum scoate încet, vârful acesteia dintre buze. Buzele alea moi și pline. Atât de senzuale și provocatoare. Își imagina strangand altceva între ele... Gânduri periculoase! Ramai în zona de confort. Nu vrei sa o violezi încă o data! Revino-ti, amice. Fetita asta nu e nici una din tipele cu care ești obișnuit sa ti-o tragi. Dar gândurile rămâneau la imaginea buzelor ei, băgând și scoțând furculita din gura. Ce porcarie! Niciodată nu i se întâmplase sa-si doreasca o femeie și sa nu o poată avea. Avusese si femei pe care nu le dorise, dar care au dorit ele sa ajungă în patul lui. Ma rog, chiar în patul lui nu ajunse nici o femeie. Casa lui era un sanctuar pentru el. Nu o intina cu întâlniri depravate sau femei dornice numai de un trup puternic între picioare, care sa le reguleze bine. Casa lui era doar a lui și numai pentru liniștea lui.
   - Ai o placere sa ma urmărești mâncând? Întreba ea după ce îl studiază o vreme.
   - Am descoperit ca da. Ma fascinează buzele tale cum se strâng pe furculita aia și apoi se relaxează când mesteci.
   Iritata de vorbele lui de o sinceritate ostentativa, Brenda nu mai suporta presiunea și se ridica de la masa. În secunda următoare, Rage era în fata ei, blocadu-i calea cu fizicul lui masiv.
   - Unde crezi ca mergi, fetito? Ii vorbește el, aproape în șoaptă.
   - Ma vei opri sa merg la toaleta? Întreabă ea adunandu-si curajul. Sau acasă, dacă asta îmi doresc? Sau oriunde vreau eu?
   Deși era micuța pe lângă el, îl privea curajoasa în ochi.
   Realizând ca a mers prea departe și a lăsat impulsul de moment sa iasă la suprafață, Rage se da la o parte din calea ei. Dar tot nu se poate abține și spune incet, aplecandu-se spre urechea ei:
   - Nu te voi opri sa mergi la toaleta.
   Apropierea de el, suflul respirației lui peste urechea ei și incarcatura emoțională a situației, o fac pe Brenda sa simtă ca se sufoca și își pierde echilibrul. Încearcă sa pășească demna pe lângă el, dar pur și simplu ii fuge pamantul de sub picioare.
   Simțurile ascuțite și călite ale lui Rage, prevăd colapsul și, cu viteza fulgerătoare, bratele lui o cuprind și o susțin, apoi o sprijină de pieptul lui.
   Nici unul nu zicea nimic. Brenda încerca sa-si restabilească echilibrul, odihnindu-si obrazul de pieptul lui puternic. Rage încerca sa-si restabilească calmul zdruncinat de trupul ei zvelt, cald,  lipit de al lui. Ii simțea sânii plini striviți de abdomenul lui. Ii simțea atât de bine încât începeau sa-l strângă pantalonii.
   - Ce se intampla cu tine, fetito?
   - Am călcat strâmb, atâta tot.
   Dar nici unul nu se dezlipea de celalalt. Nici unul nu îndrăznea sa se miște.
   - Nu mai minți frumos! Am văzut clar ca nu ai călcat strâmb. Ii spune el strangand-o mai tare la piept, dar nu atât de tare pe cât ar fi vrut, de teama sa nu o frângă.
   - Ba da, întărește ea minciuna. Nu i-ar fi spus adevărul nici în ruptul capului.
   - Când vei înceta sa te mai temi de mine?
   Rage ii acoperise capul sub palma lui mare, lipind-o și mai mult de el, invaluind-o, dominand-o...
   - Când ma vei lăsa în pace, vine răspunsul ca un oftat.
   Atunci, mâinile lui ii încadrează chipul, obligand-o sa-l privească. Ochii lui trimiteau văpaie în ochii ei. Brenda simțea cum ii arde, pana și sufletul, cu privirea lui.
   - Niciodată, ii spune el hotărât, ca o amenințare. Nu mai îmi cere asta, pentru ca e ceva ce nu voi putea sa fac.