PHOENIX

TREI

   Brenda da fuga în camera de garda și cheamă ajutoare.
   - De ce l-ai lăsat sa se ridice? Ii reproșează doctorul.
   - Am încercat sa-l opresc, se apară ea. Dar nu am reușit.
   - Hai sa vedem in ce stare e.
   După o scurta examinare, doctorul răsufla ușurat.
   - Nu e în coma. A trecut cu bine. Doar a leșinat din cauza suprasolicitării bruște.
   - Vom avea un pacient dificil, spune celalalt doctor după ce ii ia tensiunea. Cred ca e unul din aia care sunt veșnic morocănoși, pana se recuperează.
   - Mda, o sa vedem. Brenda, ai terminat cu bandajele?
   Dar Brenda nu mai era în încăpere. Fugise mâncând pamantul. Se schimbase în graba și în goana ei spre casa, se oprește la farmacie sa-si achiziționeze contracepția de urgenta. Ajunsa în siguranța apartamentului ei, se dezbracă din mers și se arunca, efectiv în dus. Se spala plângând, nevenindu-i sa creadă prin ce trecuse. Disconfortul dintre picioare ii amintea de durerea surda când o pătrunse Rage. Degeaba ii strigase sa se oprească, nu o auzise, ca și când intrase intr-un fel de frenezie. Fusese cumplit, dureros. O durea și sufletul, pentru ca ii luase apărarea, indirect, când asistentele spuneau ca genul asta de oameni erau niște sălbatici. Nu voise sa creadă asa ceva, dar se demonstrase ca exact asta era. Un sălbatic fără scrupule. Chiar dacă el o asigurase ca nu stiuse ce face, se simțea ranita, atât fizic cât și sufletește.
   Va trebui sa-si ia concediul mai repede. Sa se distanțeze pana se externa el. Sa plece departe. Apoi va uita. Sau, va încerca, cel puțin. Acum era prea socata, prea speriata și nu gândea limpede.

   Rage se trezește din nou, de data conștient ca era într-un spital. Durerile din tot corpul ii aminteau de ororile prin care trecuse. După ce aflase tot ce trebuia sa știe, se eliberase de la zidul torturii, rupând lanțurile ruginite care ii țineau mâinile atârnate de perete. Își privește încheieturile și le vede bandajate. Își făcuse răni urate când rupse lanțurile alea anemice și coapte. Ii omorase pe toți, cu mâinile goale, exact cum le promise. Apoi ii eliberase pe camarazii sai și împreună, au trecut prin foc și gloanțe pentru a ajunge la timp la punctul de extracție. După ce s-a văzut la adăpost, i s-a rupt filmul. Și se trezise aici. Nu, nu aici. Se trezise la garnizoana... Griffith ii adusese o prostituata superba, apoi dezvirginase o asistenta...
   - Oh, Doamne, nu, geme el, făcând diferența între delir și realitate. Nu fusese la garnizoana. Pentru ca zacuse pe patul de spital, în tot timpul asta. Și violase o asistenta superba. Tânăra, inocenta. Cu trup de zeița și ochi de înger. Atât de cruda și de strâmtă și de dulce.
   Era dezgustat. Era îngrozit. Nici o fapta comisa în trecut, și nu erau puține, nu îl dezgusta ca gândul ca violase o femeie. O fata inocenta, care nu a avut nici o vina, decat ghinionul de a-l îngriji pe el. Era scarbit. Încearcă sa-și amintească trăsăturile ei superbe. Părea atât de tânără. Atât de... Angelică. Ca și când a fost un vis. Cat isi dorea sa fi fost doar un vis. Brusc, da la o parte patura de pe el și își analizează penisul. Urmele de sânge uscat de pe el ii confirma crudul adevăr. Nu putea sa înțeleagă cum se întâmplase una ca asta. Se simțea mizerabil. Trebuia sa o caute. Trebuia sa vorbească cu ea. Dacă va face plângere la politie, era îndreptățită și el nu se va sustrage. Merita asta. Dar trebuia sa vorbească cu ea, sa o asigure ca nu intenționase sa-i facă rău, ca el nu era genul acela de cretin care violează femei neajutorate. Dar tocmai asta făcuse.
   - Doamne, ce am făcut?! Șoptește el mâncat de vinovăție. În cei treizeci de ani ai lui, în care trecuse prin multe orori și făcuse multe orori, nu se simțise mai mizerabil ca acum.
   - Hei, te-ai trezit bine? Cum ești, căpitane? Se aude vocea lui Jim din ușa.
   Bucuros sa-si vadă camarazii, Rage se ridica în capul oaselor.
   - Sunteți bine cu toții? Intraba el precaut.
   - Da, toți suntem teferi. Răspunde Lance vesel.
   - Unde e Tim? Întreabă Rage privindu-i pe toți cum se aliniasera în ușa.
   - Tim e deprimat. Răspunde Jim râzând.
    - Cum asa?
    - Asistenta lui favorita nu a mai venit azi la lucru. Cică e în concediu. Pentru mult, mult, timp. Iar amicul nostru s-a cam îndrăgostit.
   Inima lui Rage începe sa bata furtunos. Începea sa prindă contur treaba.
   - Asistenta favorita? Întreba el prudent.
   - Dacă ai dormit ca tolomacul, nu ști ce ai ratat. Rade Jim. Era o asistenta trăsnet, frate, era trăsnet. Avea un bombeu și niște țâțe... incerca el sa explice formele sexy și apetisante ale asistentei.
   - ... și cu parul ala roșcat, de îți lua mințile. Te făcea sa vrei sa te dai jos din pat și daca era ultimul lucru pe care îl faci.
   Rage înțelegea prea bine despre ce vorbea Jim. Chiar asta făcuse el. Și mai mult, o violase. Acum, fugea de el, evident. Trebuia sa o găsească. Trebuia sa vorbească cu ea. Sa își ceara iertare, măcar. Nici nu știa de fapt, tot ce știa era ca trebuia sa o găsească.
   - Cum ai zis ca o cheamă, Jim?
   - Brenda. Răspunde acesta însuflețit.
   - Brenda, repeta Rage în șoaptă.
   - Hopaaa, mi se pare mie sau cuiva i s-au aprins călcâiele? Exclama Lance apoi izbucnesc toți în ras.
   - Sa va ia naiba pe toți, spune Rage calm, fără sa-i bage prea mult în seama.
   - Am fost acolo.
   - Am făcut aia.
   Răspund ei pe rand apoi izbucnesc din nou în ras.
   - Când mergem acasă?
   - Imediat ce ne mai fac o serie de analize.  Cică suntem bine, auzi la ei!
   Camarazii lui erau distrați, dar Rage știa ca era fericirea care se manifesta ca scapasera cu toții. Încă o data.
   Nu se putea bucura împreună cu ei. Mintea lui era la roșcata superba a cărei viata, probabil o distruse.