PHOENIX

TREIZECI ȘI ȘAPTE

   O trezise în noaptea aceea de trei ori. Prima data fusese scurt, sălbatic, intens... A doua oara făcuse dragoste cu ea, efectiv. Cu tandrețe, încet, sarutand-o și mangaind-o în mod constant, prelungind momentul cât de mult putuse. Iar a treia oara, în zori, o luase din somn, pentru ca dormea cu fundul lipit de madularul lui, care intrase în alerta când ii simțise carnea moale și calda. Asa ca o pătrunse cu ușurință, alunecând ușor printre labiile umezite de orgasmul ei anterior și sămânța lui revărsata iar și iar, în ea. La a doua penetrare se trezise și ea, surprinsa. Dar simtindu-l în ea, se arcuieste spre el, dornica. Fapt care îl excita teribil și o prinde de solduri, penetrand-o cu mișcări furioase, viguroase. În sălbăticia momentului, își strecoară mana între picioarele ei, prin partea din fata, cuprinzandu-i clitorisul între degete, aducandu-i și ei un orgasm simultan cu al lui. Zguduiti de spasme violente, rămân îmbrățișați. Fără sa vorbească, fără sa mai facă altceva. Și adorm asa, îmbrățișați și împreunati. Lucru care a dus la încă o partida fulgerătoare și sălbatică, târziu în dimineața aceea. Rage se trezise înfipt în ea, asa ca erectia fusese iminenta. Interiorul ei fierbinte și umed era prea îmbietor, încât sa o ierte. Nici mai târziu, la duș, nu ratase ocazia. O lipise cu spatele de faianță și ii sprijinise greutatea cu bratele lui puternice. Acolo avusese si ea orgasm. La prânz, servise întâi feminitatea ei, asezand-o cu fundul pe masa. După ce ii provocase încă un orgasm cu gura lui răvășitoare, se asezasera sa mănânce ceva. Lenevisera împreună pe canapea, la televizor, motaind printre picături.  Evident ca au avut parte de o partida scurta și brutala și pe canapeaua veche. După amiaza târziu, Brenda se trezește prima și începe sa pregătească cina. Avea de gând sa facă o cina gusotasa, calda. Ceva la cuptor. După ce se trezise și Rage, ea deja întra în alerta. Îl simțea apropiindu-se de ea. Fiori ii strabat șira spinării, în anticipare. Ii simțea privirea arzandu-i spatele, fesele. Și imediat, mâinile lui ii cuprind sânii, lipind-o de pieptul lui. După câteva mangaieri fierbinți, Brenda se trezește aplecata peste blatul din bucătărie și penetrata pe lângă tesatura chiloților, pe la spate. De data asta, actul lor carnal durează mai mult, iar Brenda se simțea ca o desfrânata. Pentru ca ii făcea placere, de fiecare data erau senzații unice, imbatatoare. Și de fiecare data simțea ca se îndrăgostește mai mult. Adora sentimentul în care se simțea un singur trup si suflet cu el. Adora felul în care o umplea, o completa.
   - Și mâine ești libera, nu-i asa? Întreabă el după ce termina de mâncat.
   - De unde ști? Întreabă ea surprinsa.
   - Știu, normal ca știu. Răspunde el luând farfuriile de pe masa. Dar am vrut sa ma asigur.
   - De ce sa te asiguri?
   - Ca e în regula dacă nu vei dormi nici noaptea asta. Pentru ca mâine te poți odihni.
   - Dar, nu e prea mult? Întreabă ea puțin îngrijorată. Adică, numai asta am făcut, de ieri după amiaza și pana acum. Doar sex. E normal? E în regula?
   - Fetito, niciodată nu e prea mult, atât timp cât îți face placere. Și atât timp cât nu simți nici un disconfort, și te simți bine, e normal și e în regula. Ii răspunde el venind spre ea.
   - Nu simt nici un disconfort. Și chiar ma simt bine, îmi place și mai vreau. Asta ma îngrijorează puțin. Nu cred ca e normal.
   Rage izbucnește în ras și o trage în bratele lui.
   - Cât timp îți face placere, e perfect normal. Evident, dacă o ținem tot asa o sa apară iritații și inflamații, dar vor trece. Deși, la cât de tare te umezești tu, nu cred ca vom avea probleme de genul asta.
   - Dar tu? Vei fi în regula? Adică... Mai poți?
   Rage izbucnește din nou în ras, mirandu-se la cât de mult râdea din suflet în prezenta ei.
   - Cred ca ti-am demonstrat, cu vârf și îndesat, ca potenta sau virilitatea nu sunt o problema pentru mine. Răspunde el luand-o în brate. De fapt, de-a lungul vieții au fost mai mult un defect, decat o calitate.
   - Cum asa? Se mira ea, inaltandu-si capul sa-l poată privi.
   - Unele femei nu sunt atât de rezistente la un maraton de sex. Nu toate apreciază partidele lungi sau dese. Depinde de femeie, cred.
   - Oh, e tot ce răspunde ea, puțin încurcată de explicațiile lui pe șleau. Își cuibărește obrajii, la loc pe pieptul lui și asculta bătăile inimii. Un sunet atât de plăcut și liniștitor. Brusc, i se pune un nod în gat și lacrimi grele încep sa siroiasca pe obrajii ei. Un sentiment de neputință și oroare pune stăpânire pe ea.
    Simtind-o, el o depărtează puțin sa o poată privi, dar ea se zbate sa ajungă din nou cu obrajii lipiți de locul atât de confortabil, care ii oferea siguranță și fericire, la pieptul lui. Rage ii respecta nevoia de a se simți alinata în îmbrățișarea lui, asa ca o strânge mai tare în brate.
   - Hei, hei, spune el încet, ce s-a întâmplat, asa, dintr-o data?
   Brenda nu răspunde, doar continua sa plângă neconsolat.
   - Trebuie sa știu, fetito, asa ca începe sa vorbești.
   - Nu vreau sa pleci, răspunde ea printre sughițuri. Nu vreau sa mai pleci.
   Bratele ei îl strângeau cu putere.
   - Dar nu plec, răspunde el mangaindu-i spatele, într-o încercare nereușită de a o consola.
   - Nu pleci acum, dar vei pleca. Vine răspunsul incarcat de reproș.
   - Nu plec încă, fetito, încă sunt aici.
   - Dar pentru cât timp? Se tanguie ea, sfâsiind inima lui cu fiecare lacrima care curgea din ochii ei verzi.
   - Nu trecem din nou prin discuția asta. Și chiar dacă voi pleca, ma voi întoarce.
   Ii cuprinde obrajii în palme, obligand-o sa-l privească.
   - Ma voi intoarce, fetito. Mereu ma voi intoarce la tine și mereu te voi găsi. Chiar dacă nu vei dori sa fi găsită, eu te voi găsi. Înțelegi?
   - Nu vreau sa mai pleci, nu vreau! Tipa ea disperata, infasurandu-i gatul cu bratele.
    Zdruncinat de imaginea ei sfâșietoare, cu lacrimi în ochi și pe obraji, cu privirea încărcată de teama, dar de data asta nu era teama de el, era teama pentru el, se napusteste asupra ei, sarutand-o disperat. Nu știa ce altceva sa facă. Și nevoia de a o saruta fusese primara. Un sărut amar, incarcat de disperare, de jale, înecat în lacrimi sărate. Brenda nici nu realizează când ajunge în poala lui, pe canapea, nu-si da seama când începuse sa-l calareasca disperata, sarutandu-l printre lacrimi. Știa doar ca de asta avea nevoie, ca asta își dorea și asta se întâmpla. Nu avusese orgasm, de data asta, dar explozia lui în ea o umple de fericire, de împlinire, aducandu-i un nou val de lacrimi pe obraji. Se prăbușește la pieptul lui și plânge încetișor. Rage o mângâie pe cap, pe spate, neștiind cum s-o consoleze. Ii frangea inima s-o vadă asa. Atunci realiza, ca de câte ori va pleca, o va vedea asa. Cum va indura el asa ceva, de fiecare data?