PHOENIX

CINCI

    Rage incremeneste și se îndoiește ca a auzit bine.
   - Ma crezi? Întreabă el nesigur, luandu-i obrajii în palmele lui mari, bătătorite. Dar trebuia sa o privească în ochi.
   Chipul ei angelic părea atât de tânăr. Oare cati ani avea fata asta pe care o distruse?
    Îl tulbura imaginea ei ravasita. Ii șterge lacrimile de pe obraji cu degetele mari. Era atât de mica in bratele lui. Atât de neajutorata, atât de firava încât ii era teama ca dacă o strânge puțin mai tare o va frânge.
   - Da, șoptește ea, te cred.
   Cu capul pe spate ținut de mâinile lui s-o poată privi, Brenda își linge lacrimile de pe buzele umede. Gest care îl răvaseste și mai tare pe Rage. Nu se mai poate abține și se apleacă ușor spre ea, ușor sa nu o sperie și mai mult. Ii atinge buzele cu ale lui, încet, ca o bătaie din aripi de fluture, abia simțit. Se aștepta să fie respins, dar trebuia sa o guste din nou. Nu avea cum sa fuga din nou pentru ca, din bratele lui nu avea scăpare. Dar ar fi lasat-o dar i-ar fi cerut-o. Însă ea nu se mișca. Rămâne incremenita în îmbrățișarea lui. Incapabila sa schițeze vreun gest. Rage o hipnotizase asemeni unei cobre, cu atingerea gentila a buzelor lui. Doar ii mangaiase buzele cu ale lui, ușor și blând, prelung, totuși.
   Inima ei bătea sa-i sara din piept, genunchii i se înmuiau. Își pierde ușor echilibrul, dar Rage o tine bine, sprijinindu-i trupul de pieptul lui.
   - În regula, trebuie sa ne așezăm. Spune el hotărât, tonul lui nelăsând nici un drept de apel. Brenda nu răspunde, doar îl lasă să-i cuprindă umerii protector și sa o sprijine de el în timp ce o conduce spre mașina lui. Când Brenda realizează ca vrea sa o bage în mașina lui, încearcă sa se zbată, sa se depărteze.
   El o cuprinde ferm în brate din nou, hotărât sa nu o mai lase sa-i scape, dar atent sa nu o panicheze. Ea respira greu în îmbrățișarea lui, încercând sa-si revină.
   - Șșș, linisteste-te, fetito, linisteste-te. Nu-ti fac nici un rău. Ii șoptește el la ureche, mangaindu-i spatele în încercarea de a o calma puțin. Era speriata iar el ura sentimentul ala, pentru ca era speriata de el.
   - Nu-ti fac nici un rău, vreau doar sa mergem intr-un loc mai retras, sa putem sta de vorba. Intr-un loc public.
   - Nu vreau sa stam de vorba, vreau doar sa merg acasă. Suspina ea la pieptul lui.
   Rage oftează resemnat. Știa ca nu trebuie sa forțeze nota. Dar nu voia sa riște sa o piardă din nou. Sa o piardă din nou? Dar când a avut-o? Bine, am avut-o, dar nu a fost a mea, nu era a mea când am avut-o. De fapt, cum sa ai o persoana? Cum sa deții o persoana?  Dar sentimentul crud care ii rodea sufletul era ca își dorea ca ea sa fie a lui. Știa ca nu e bine cum gândea, dar isi dorea. Cum ajunsese el în punctul ala?
   - Te rog, Brenda, vino cu mine. Îți jur ca doar vom vorbi. Apoi te duc acasă. Insista el sperând ca ea va înțelege.
   - Bine, doar vom vorbi, aproba ea stins, calmata de îmbrățișarea lui. Era ciudat cum îmbrățișarea călăului ii oferea alinare. Rasufland usurat, Rage ii deschide portiera și după ce ea se instalează, urca și el la volan. Inima o luase la goana, nu crezuse ca va accepta sa meargă cu el. Ajung la o terasa aglomerata, parchează unde gaseste un loc liber și o conduce la o masa libera. Chelnerul își face apariția de îndată, cu lista de meniuri. El comanda o friptura, ea comanda o salata. El cere bere fără alcool, ea cere limonada. Rămași singuri, Rage ii spune peivind-o în ochi:
   - Mulțumesc.
   - Pentru? Întreba ea curioasa și precauta, în același timp.
   - Pentru ca ai acceptat sa vorbești cu mine, pentru ca nu ai denunțat... fapta. Pentru ca m-ai lăsat sa ma apropi de tine.
   - Nu avea sens sa îți fac și mai mult rău. Deja ai trecut prin prea multe. Iar eu știam ca nu erai lucid când... când s-a întâmplat.
   - Puteai sa te zbați mai mult, sa tipi, sa ma zgâri, sa faci ceva sa-mi atragi atenția ca nu ești cine am crezut ca ești. Ca sunt intr-un spital. Ca...
   - Deci, despre asta e vorba? Se aprinde ea. Adică eu sunt de vina?!
   Se lasă tăcerea când revine chelnerul cu meniurile comandate. Imediat ce pleacă, Rage se apleacă spre ea, cu valvatai în ochii negri.
   - Am vrut sa spun ca aveai variante sa ma oprești, dar nu ai facut-o. Ai indurat totul cu stoicism. Și am vrut sa te întreb, de ce?
   - Nu aveam variante. M-ai imobilizat, pur și simplu. Am încercat sa te opresc, dar nu m-ai auzit. Pe urma a fost prea târziu. Eram prea socata sa mai pot reacționa. M-ai luat pe nepregătite, nu am mai putut reacționa. Am vrut sa tip, dar nu aveam putere.
   Lacrimi mari se rostogoleau pe obrajii ei catifelati. Lacrimi care îl topesc pe el.
   - Nu plânge, te rog, nu plânge. Știu ca nu am cum sa îndrept raul făcut, știu ca toate scuzele din lume nu vor spala ce ti-am făcut. Crede-ma, ma simt îngrozitor. Ma simt foarte vinovat, scarbit sa mine însumi. Nu-mi vine sa cred ca am făcut asa ceva. Îți jur ca nu am vrut sa-ti fac rău.
   - Ti-am spus ca te cred. Doar ca nu pot sa trec peste asta, atât de ușor. Am încercat, dar m-a afectat mai tare decât am crezut.
   Rage se lasă cu putere pe spătarul scaunului, își inclesteaza maxilarul și privește nervos în depărtare.
   - De ce ai fost virgina?
   Întrebarea lui o luase prin surprindere. Ramase cu ochii pironiti în farfuria ei, fără sa spună nimic.
   - De ce ai fost virgina, Brenda? Repeta el întrebarea, indreptandu-si privirea spre ea.
   - Nu e treaba ta, răspunde ea fără sa-l privească.
   - Din moment ce te-am dezvirginat intr-un mod dureros, cred ca e treaba mea, fetito. Spune el aplecandu-se peste masa, captandu-i privirea.
   - Nu o sa vorbesc despre asta cu tine. Se încăpățânează ea.
   - Exista riscul sa ramai insarcinata?
   - Nu, nu trebuie sa-ti faci griji pentru asta.
   - Îmi fac griji pentru multe. Cum ar fi, de exemplu, cât de tare te-a durut.
   - Cu ce te încălzește sa ști asta?
   - Trebuie sa știu tot ce se întâmplă cu tine. Trebuie sa știu cât de mult rău ti-am făcut.
   Vorbele lui ieșiră puțin mai rastit decat ar fi vrut el, dar era disperat sa știe. Nu înțelegea nici el de ce avea nevoie sa știe, pentru ca nu mai putea face nimic în sensul asta.
   - Nu are rost sa purtam discuția asta. Faptul e consumat. Ar trebui sa ne vedem fiecare de viețile noastre.
   - Mai ai dureri? Întreabă el ca și când nu ar fi auzit ce a spus ea mai devreme.
   - Nu, răspunde ea timida.
   - Cat de tare te-a durut, Brenda? Insista el pe un ton autoritar.
   - Foarte tare. Vine răspunsul dur.
   Rage închide ochii și scrasneste din dinți. Preț de o clipa, strânge furculita în pumn, indoind ușor coada metalica.
   Dacă sperase sa-i liniștească conștiința ca o duruse puțin, ca era bine și își putea continua viata liniștit, se înșela. Ii va oferi adevărul, asa cum era el.