PHOENIX

PATRUZECI ȘI TREI

   - Haideți, băieți! Striga Lance si o ia pe Lori de mana. Armam și incarcam! Ne întoarcem!
   - Am greșit ca i-am arătat acum? Întreabă Lori îngrijorată.
   - Nu, iubito, ai făcut foarte bine. Dacă ajungea acasă, era mai grav. Și dacă ma pun în locul lui... Cred ca nici pe mine nu m-ar fi oprit nimeni. Doar ca, trebuie sa-l ajutam. Nu poate sa facă asta singur.
   - Știu, Lance. Știu, ii da Lori acordul. Mergeți, faceți ce trebuie făcut.
   - Ii aducem acasă. Nu am crezut ca ne întoarcem atât de curând.
   - Trebuie sa luam muniție serioasa, spune Tim. Rage va face exterminare în masa. Ne trebuie muniție ca lumea.
   - Au început sa încarce? Întreabă Lance, urmărind elicopterul pilotat de Rage cum se depărtează.
   - Da. Răspunde Tim urmărind același elicopter. Care e planul? Sau nu avem asa ceva?
   - Mi-e teama ca nu ne-a lăsat timp de asa ceva. A plecat cu ce a rămas din misiune. Știa ca nu-i va ajunge muniția. Dar mai știu ca se bazează pe noi. Cineva sa-l anunțe pe Griffith ca decolează doua elicoptere. Probabil se va întoarce numai unul.
   - Care crezi ca e planul lui? Întreabă Lori, strângându-si logodnicul de mana.
   - Eu cred ca vrea sa ducă lupta de unul singur. Sa ne implice pe noi cât mai puțin. Pentru ca e bătălia lui personala. Ideea e sa fim acolo sa o colectam pe ea în siguranță, sa o putem aduce acasă.
   - Asa vorbești de parca ar fi un pachet. Se îmbufneaza Lori.
   - Din momentul în care un elicopter a decolat în misiune de salvare, este un pachet foarte valoros.
   - Când ii spui lui Grifftih?
   - Îl sun când decolam și noi. Ca sa nu ne poată opri.
Lance ramane puțin pe gânduri, apoi adaugă razand:
   - Cred ca o sa ne pierdem cu totii jobul!
   - Ce bine ar fi! Exclama Lori incantata, iar Lance se amuza de speranțele ei deșarte. Probabil ii va suspenda, nu-i va veni sa creadă ce plasa a luat de la băieții lui. Va face o criza de nervi. Dar nu-i va lasa sa se retragă atât de ușor. Încă mai avea nevoie de ei.
   - Gata băieți? Striga Lance la echipa lui, care își lua la revedere, din nou, de la familiile lor.
   - Hai sa-l recuperam pe idiotul asta! Striga Tim cu determinare în voce.
   - Nimic nu ne frânge! Striga Gordon urcând în elicopter cu arma pe umăr.
   - Suntem o forță! Suntem invincibili! Striga și Tim urmandu-l pe Gordon.
   - Mike, nu trebuie sa vi și tu, spune Lance, punanad o mana pe umărul camaradului sau, care ramase retras, privind și ascultând cu atenție la tot ce se întâmplase de când aterizase.
   - Ba da, Lance, trebuie sa vin și eu. Răspunde Mike fără ezitare.
   - De abia ai ajuns pe pământ american. Familia ta nici nu știe ca te-ai întors. Ti-a ajuns, frate. Ia-ti răgazul de care ai nevoie. Protestează Lance.
   - Oricât de nerăbdător as fi sa ma întorc în sânul familiei, pentru Mary e mai bine sa nu știe ca m-am întors. Ar distruge-o plecarea mea iminenta. Rage nu s-a oprit pana nu m-a găsit, nici eu nu pot sa-l las la greu. Spune Mike cu tristețe.
   - Mike, ești slăbit și ai tot dreptul sa te retragi.
   - Tu ai putea? Întreabă Mike privindu-si camaradul în ochi.
   Lance înțelegea perfect prin ce trecea Mike. Era simțul datoriei și onoarei care-i conducea pe toți. Nici unul nu rămânea în urma, în astfel de situații. Împreună erau puternici.
   - În regula, Mike, înțeleg ce vrei sa spui. Oftează Lance resemnat. Ar trebui sa ne retragem, naibii, cu toții. Deja nu mai e amuzant. Adaugă el privind spre elicopterul pregătit de decolare. Se îndreaptă hotărât spre aeronava de război.
   - Hai sa vedem dacă ma mai pricep sa pilotez jucăria asta! Zice Lance instalandu-se la bordul aeronavei. Dacă dementul ala își mai amintește, atunci și eu pot.
   Elicopterul se pune în funcțiune și cu toții își pregătesc armele pentru noua misiune de a-si recupera căpitanul. Oricum, idiotii aia mizerabili nu se vor aștepta la echipa de salvare. Îl vor aștepta doar pe Rage, iar Lance miza pe asta. Și asa, se temeau de el, vor fi pregătiți pentru el, dar nu și pentru echipa lui. Fapt care le crea un avantaj. Lance va folosi avantajul cât va putea de bine, nu avea de gând sa-l piardă pe Rage tocmai acum. Nenorocitul a trecut printre ghearele mortii de prea multe ori ca să îl înhațe tocmai acum.

    Rage înainta cu repeziciune, ucigând rapid și silențios orice iscoada inamica, orice afgan mizerabil care avea ghinionul sa se intersecteze cu el. Cuțitul lui era letal, își dobora inamicul dintr-o singura lovitura aplicata cu precizie de cunoscător, din pas alergător. Se parasutase din elicopter, la o distanta considerabila de tabăra afgana, lăsând aeronava sa se lovească de stâncile versantului, provocând o explozie puternica. Spera sa atragă cât mai mulți indivizi înarmați acolo, sa mai câștige timp. Explozia le atrase atenția și în mod sigur jumate din tabăra era mobilizata.
   Prin desisul vegetației sărăcăcioase de la poalele muntelui, Rage își crea drum liber spre tabăra unde era captiva fata lui. Daca s-au atins de ea... Doamne, dacă s-au atins de un singur fir de par roșcat... Ii va schingiui pe toți, va rade toată tabăra de pe suprafața pământului. Simte cum disperarea îl cuprinde, cum rămâne fără aer, cum totul se năruie în jurul lui. Daca nu era el, sa între cu forța în viata ei, acum Brenda ar fi fost în siguranță. Nu ar fi trebuit sa treacă prin calvarul asta. El a bagat-o în asta, el o va scoate, și dacă era ultimul lucru pe care îl va face. O va scoate de acolo. Fără oprire, înainta hotărât, continuandu-si maratonul spre tabăra care începea sa se vadă din depărtare. Oricum, decimase jumate din nenorociți cu o zi în urma. Avea un avantaj. Erau slăbiți și dezorganizati. Și capul lor trebuia sa fie acolo. Pentru ca îl aștepta, era clar. Asa cum îl aștepta și Brenda. Vin, fetito, vin. Tu, doar rezista. Un plan se conturează îl mintea lui. Un plan sinucigaș, dar era singurul care ii acorda o șansă de reușită, sa o scoată pe ea, nevatamata de acolo. Fără sa mai stea pe gânduri, pașii lui își schimba direcția.