PHOENIX

NOUĂSPREZECE

   - Nu am putut sa plec liniștită acasă, ii explica Lori. Brenda stătea pe marginea canapelei, cu pachetul de șervețele lângă ea. Avea ochii injectați de plâns.
   Lori merge la bucătărie, cauta sa facă un ceai,  servindu-se ca la ea acasă. Oricum, Brenda nu era în stare de nimic. Vine lângă ea cu doua cești aburinde și le pune pe masuta din fata canapelei. Se așează lângă ea și ii da șuvițele roșcate după ureche.
   - Dacă plângi pana te stingi, mâine nu vei fi capabila de nimic la serviciu.
   - Maine sunt libera, spune Brenda încet.
   - Sa ști ca îmi pare rău că treci prin asta. Rage ne-a povestit totul. Și sa ști ca sunt alături de tine, scumpo.
   Brenda o privește cu ochii măriți de mirare, dar nu avea putere sa spună ceva, orice, despre subiect.
   - Ști, spune Lori punanandu-i în maini cana cu ceai fierbinte, la un moment dat, eu și Lance am trecut prin ceva asemănător. Ajunsese la spital in coma. S-a trezit peste câteva zile. Eu eram lângă el. În confuzia momentului, m-a confundat cu inamicul și a încercat sa ma omoare. Norocul meu a fost ca au întrat medicii, chiar atunci, și l-au oprit. Nu-ti imaginezi remuscarile de după. Nu-ti imaginezi cât m-am luptat cu el, sa nu se depărteze de mine. A vrut sa ne despărțim, ii era teama ca totul se va repeta. Ii era teama ca pana la urma ma va omorî. Am reușit sa-l conving, sa-l temperez, sa-i redau încrederea. Nu l-am slăbit nici o clipa. Am stat de gatul lui ca un scai. Și a reușit sa depășească momentul. Sa capete încredere în el. Iar acum, totul e bine. Ști ca ma punea sa-l încui, noaptea, intr-o camera? Lori zâmbește amar la amintirea acelor clipe de groaza. Se temea sa nu aibe vreun coșmar care sa para real și sa se repete istoria. Bine, pana la urma nu l-ar fi ținut pe el o ușă încuiată. Dar asa am dormit luni de zile. Îi auzeam țipetele din dormitorul meu, când avea coșmaruri. Tanjeam sa merg la el, sa-i alin suferința, dar ma temeam.
   Brenda o privea pe Lori plina se admirație pentru forța și puterea acestei femei, hotărârea de a rămâne lângă bărbatul iubit, indiferent de situație.
   - Și acum? Întreabă ea captivata de poveste.
   - Acum dormim împreună, liniștiți, îmbrățișați. Mai are coșmaruri. Normal ca are. Mai ales când vine dintr-o misiune. Dar pot sa fiu lângă el, sa ii alin suferința și el poate dormi liniștit lângă mine, fără teama ca-mi va face rău.
   Brenda își termina de băut ceaiul și pune cana pe masa.
   - Gandeste-te ca numai ei știu prin câte trec ca să ajungă acasă. Continua Lori. Și ai văzut ca nu se întorc tocmai bine. Sunt bărbați puternici, dar trecuți prin multe orori. Au văzut multe la viata lor. Nici nu ne putem imagina ce au văzut și prin ce au trecut. E normal sa aibe sechele, e normal sa-si piardă cumpătul. Dar, Brenda, sa ști ca Rage nu e un om rău. La el e mai complicat. Pentru ca nu a primit în viata lui afecțiune sau tandrețe, el s-a crescut singur. Părinții lui erau dependenți de cocaina. Asa au și murit. Rage s-a înrolat la o vârstă frageda, viata lui era plina de violenta. În ultimul timp s-a mai domolit și și-a cumpărat casa de pe plaja. Unde petrece mult timp, singur. Înainte nici nu venea acasă, nu avea la cine sau la ce. Dar Lance l-a mai dat pe brazda și a început sa rămână pe acasă mai mult. Îți spun toate astea pentru ca vreau sa vezi dincolo de aparente. Nu ii caut justificări pentru ce a făcut. Dar depinde de tine dacă vrei sa treci peste asta și sa vezi omul din el.
   Brenda rămâne pe gânduri o vreme buna și începe sa vorbească încetișor.
   - La început nu înțelegeam ce voia de la mine. De ce ma tot cauta. Am crezut ca are mustrări de conștiința. Dar m-am lămurit repede ca nu asta era. Și ma îngrozea gândul. Pentru ca îmi era frica de el, dar îl și doream. Nu știu cum sa-ti explic. Pentru ca nici eu nu înțeleg. Și nu înțeleg respingerea lui din seara asta, după ce mi-a spus clar ca nu am cum sa scap de el. Ca ma va găsi oriunde, ca ma va avea. Și nu îmi dau seama ce ma doare mai tare! Sunt confuza, sunt îngrozită!
   - Te înțeleg perfect. Ști ca el vrea sa plece în misiune?
   - De ce sa vrea asta?
   - Pentru ca l-ai speriat. Și simte ca trebuie sa pună distanta între voi.
   - Eu, l-am speriat pe el?!
   - Da, scumpo. E ca atunci când elefantul se sperie de un șoricel.
   - E un mit! Tipa Brenda exasperata. Elefanții nu se tem de șoareci! Cum e posibil sa creadă cineva asa ceva!
   Râzând, Lori ii spune mulțumită ca Brenda se mai linistise:
   - Uite ca Rage se teme de tine.
   - Nu cred asta.
   - I-ai dat lumea peste cap și l-ai dezarmat. Sigur ca se teme. Tu ști ca nici o femeie, pana la tine, nu a pus piciorul pe proprietatea lui? Asta spune multe, nu crezi?
   Brenda analiza tăcută ceea ce auzea de la Lori. Îl dorea pe Rage, doar ca se temea de el. Era un amalgam de emotii în contradictoriu. O duruse respingerea lui hotărâtă. Și uite cum gazela se îndrăgostește de jaguar.
   - Vrei sa rămân cu tine, în noaptea asta? Întreabă Lori, cu grija.
   - Nu trebuie sa îți strici seara cu mine. Voi fi în regula.
   - Scumpo, știu din experienta ca nu vei fi în regula. Vei plânge toată noaptea. Și tu mi-ai ținut companie în câteva nopți, când nu voiam sa plec din spital. Mi-ai făcut rost și de un pat, intr-o rezerva goala. Pentru ca fetele au grija unele de altele. Acum e rândul meu sa stau cu tine. Oricum, Lance a rămas la Rage. Se descurca ei, ca între băieți. Probabil sunt beți turta amândoi, la ora asta. Dar nu-ti face griji, asa Lance se asigura ca Rage nu va face nici o prostie. E ca o cloșcă, omul asta. Dacă știe ca trebuie sa aibe grija de unul din ei, îl veghează cu strășnicie. Iar eu știu ca Lance asta are de gând sa facă. Sa se îmbete și asa se asigura ca Rage va rămâne lângă el, se va concentra pe el. Au ei nebuniile lor.
   Brenda era uimita cat de bine ii cunoștea pe oamenii ăștia. La prima vedere păreau oameni simpli, normali. Dar erau niște arme letale în misiunile lor. Erau periculoși, de fapt. Ea o simțise pe pielea ei. Și totuși, era atrasa de el ca molia de flacara.