PHOENIX

TREIZECI ȘI TREI

   Iar Rage nu mai sta pe gânduri, simțind cum ia proporții din nou, în interiorul ei, care parca ii crea dependenta. Ii cuprinde fesele în palme și se ridica cu ea în brate, picioarele ei căutând sprijin în jurul lui. Fapt ce-l scoate din minți, s-o simtă cum se agata disperata de el, cum se incolaceste în jurul lui ca și când i-ar fi frica sa-i dea drumul. Stransoarea picioarelor ei în jurul lui era imbatatoare. O așează cu fundul pe masa , cu o mana o prinde de ceafa, cu cealaltă o tinde bine de sold, impingandu-se în ea, încet la început. Apoi, îmbătat de trupul și aroma ei, se lasă cuprins de frenezia momentului, penetrand-o din ce în ce mai repede, mai tare, mai adânc. Parca nu se satura, parca avea nevoie de mai mult. Era un sentiment insatiabil, care l-ar fi prelungit la infinit, numai sa rămână cu ea, în ea...
   - Rage? Glasul ei disperat și rugător îl smulge din uitare de sine și îl face atent la ea. Își domolește mișcările și o incurajeaza:
   - Sunt aici, fetito, numai pentru tine. Ești aproape. Nu era întrebare, era constatare. Ea se zvarcoleste ușor nelinistita, el o saruta înfometat, rămânând adânc înfipt în ea.
   - Spune-mi unde... Ii cere el miscandu-se din nou, ușor. Spune-mi cum...
   - Acolo, ii șoptește ea când el împinge puțin în sus.
   - Acolo? O întreabă repetând mișcarea.
   - Da, acolo, asa... gâfâie ea simțind valuri de placere cum o inunda la fiecare mișcare a lui. Simtind-o din nou aproape, Rage intensifica mișcările și o duce dincolo de limita, agatandu-se disperata de el, în spasme violente. Amândoi se zguduie ravasiti, îmbrățișați, mușchii vaginului ei contractandu-se puternic în jurul madularului ce pulsa violent în ea, pe măsură ce elibera valuri de sămânța fierbinte înlăuntrul ei.
   Respirând greu, amândoi se privesc în ochi, cu uimire, cu patima, cu abandon.
   Rage se apleaca spre ea și o saruta cu tandrețe, ca și când ar vrea sa repare ce a stricat. Doar ca, de data asta, nu stricase nimic. De data asta, construise, fortificase și, totodată, adâncise sentimente pe care le negase pana atunci.
   - Ști ce e culmea, fetito?
   - Ce anume? Întreabă ea curioasa.
   - E culmea ca am ajuns sa te iubesc.
   Vorbele lui ii aduc lacrimi în ochi. O copleșesc, o dezarmează.
   - Și acum ce ne facem? Întreabă ea cuprinzandu-i gatul cu bratele.
   - Trăim momentul, răspunde el vădit îngrijorat, mangaindu-i spatele cu blândețe.
   Ce ma fac? Nu pot fără ea, dar nu pot nici cu ea. Ce ma fac?
   Știa ca nu se poate tine departe de ea, drept dovada era aici, unde era ea. Știa ca de câte ori va pleca, mereu o va cauta la întoarcere. Putea sa stea departe de ea numai dacă era plecat în misiune. Altfel, tanjea după ea, după candoarea ei, după afecțiunea ei sincera și deschisa. Doamne, cât o iubea. Și încă nu-i venea sa creadă ca este posibil asa ceva. Pustoaica asta îl dereglase complet.
   O ajuta sa coboare de pe masa și tocmai își aranja hainele când o aude exclamand usor:
   - O, vai!
   Simțurile lui întra în alerta și imediat o cuprinde cu bratele.
   - S-a întâmplat ceva?
   - Nu, doar ca nu-mi imaginam ca va curge chiar asa.
   Nedumerit, privește și el în locul unde privea ea. Printre picioarele ei, se scurgea sămânța lui, alunecând ușor pe pulpa în jos.
   Văzând despre ce este vorba, el izbucnește în ras. Realizând ca nu ținea minte când a ras cu pofta ultima data, redevine serios.
   - Oho, fetito, va trebui sa te obișnuiești. Pentru ca va curge mult mai mult, după o noapte nedormita.
   Acum era rândul ei sa-l privească nedumerita.
    - Nu te speria, probabil vom dormi puțin. Depinde de tine.
   - Dar, nu folosim metode contraceptive.
   - Asa e, eu nici nu am de gând. Dacă tu vrei, nu te pot opri, dar eu unul, voi face tot posibilul sa te las insarcinata.
   Sinceritatea lui brutala o sperie. Tocmai ii spusese verde în fata ca vrea sa o lase insarcinata! Ce mai era și asta?!
   - Tu ai inebunit?! Tipa ea panicata. De ce ai face asa ceva?!
   - Pentru ca e o modalitate de a te lega de mine, pentru ca, atât tu cât și copilul o veți duce foarte bine, pentru ca te iubesc și te vreau în viata mea. Am vorbit serios când am spus ca nu pot fără tine.
   - Și ce se întâmplă dacă pleci și nu te mai întorci?! Tipa ea printre lacrimi.
   - Deci asta e marea ta temere. Constata el cu mândrie. Ti-e teama sa ma primești în viata ta pentru ca as putea sa mor intr-o misiune.
   - Și nu ți se pare suficient?! Eu nu pot trai asa. Nu pot trai ca Lori, așteptând de fiecare data cu sufletul la gura. Sa-mi sărut iubitul la plecare, ca și când ar fi ultima data.
   - Asta e farmecul, fetito. Trăiești clipa și o trăiești intens. Cu o moarte, toți suntem datori. Dar dacă ar fi sa nu ma întorc, vreodată, tu ai fi asigurata. Nu ar trebui sa mai muncești toată viata ta. Ști cât câștiga văduvele militarilor căzuți la datorie?!
   - Nu pot sa cred! Nu pot sa cred ca vorbim asta! Nici nu m-ai cerut în căsătorie și îmi vorbești de văduvie! Ti-ai pierdut mințile?!
   - Da, din momentul în care te-am văzut pe tine.
   - E absurd, nu are sens sa mai continuam discuția asta fără nici o noima! Conchide ea, stergandu-si lacrimile.
   - Dacă o gândești la rece, are noima. Și e logic ce vorbesc eu aici. Având în vedere cum stau lucrurile, nu vad de ce nu putem vorbi deschis.
   - Nu vreau sa mai continuam discuția asta absurda.
   - Nu e absurda! De ce fugi de adevăr? De ce nu înfrunți realitatea, asa cum e ea?! De ce fugi mereu?
   - Nu fug! Dacă vreau sa ma feresc de suferința nu înseamnă că fug.
   Spumegand de furie, el ii arunca printre dinti:
   - Te vei casatori cu mine, e doar o chestiune de timp.
   - Nu! Ii arunca și ea furioasa. Nu ma voi casatori cu tine. Nu îmi doresc nimic din tot ce ai zis tu acolo dacă nu ești si tu parte din viitorul ala. Decât asa, mai bine ne vedem fiecare de drum, asa cum am spus de la bun început!
   - E cam târziu pentru asta, fetito. Și nu mai am de gând sa stau departe de tine, asta cred ca e clar pana acum. Pur și simplu ești a mea. Și o sa vrei sa te căsătorești cu mine. Ai sa vezi.