PHOENIX

TREISPREZECE

   - Îmi place aici, spunea ea, zambindu-i larg. Trecuse de la agonie la extaz într-un timp atât de scurt. Iar el se zbătea tot în agonie, de când o ținuse în brate. Și își dorea mult sa o mai facă, dar ea se bucura ca un copil de alte senzații, acum. Și zâmbetul ei cald, numai pentru el, îl dezarma, ca de obicei.
   - Ma bucur ca te simți bine. Raspunde el răgușit. Am comandat ceva de mâncare, totuși. Încă nu am luat cina și presupun ca încă ti-e foame.
   - Da, mi-e foame, răspunde ea vesela, venind spre el. Putem manca aici?
   - Pe plaja? Întreabă el nedumerit.
   - Da, putem?
   - Putem orice îți dorești. Răspunde el și se îndreaptă spre terasa casei de unde aduce un set de camping, pliabil. Desface masa pe nisip, pune și scaunele și le ancoreaza bine sa nu stea intr-o parte.
   - Intr-o jumate de ora vine comanda. O anunță el.
   Brenda nu avea stare, era vesela, se baga cu picioarele în apa, fugea de valuri mai mari, râdea când o stropea pe haine. Veselia ei era molipsitoare, se bucura de lucruri mărunte. Zâmbea și el privind-o cum topaie pe plaja, încercând sa-si amintească când zambise ultima data, sincer, din suflet. Fata asta avea un efect miraculos asupra lui. Dar când ea se întoarce cu fata spre el, incremeneste. Tricoul ei udat de valurile nărăvașe, se mula pe sânii ei plini, dezvăluind sfarcurile întărite de apa rece. Doamne, nu avea sutien! Cum putea sa nu poarte sutien?! De ce nu avea sutien?! Alarme asurzitoare se declanșează în mintea lui, nefiind în stare sa-si ia ochii de la sânii ei liberi pe sub tricoul ud, semitransparent din cauza umezelii. Respirația lui se accelera, pantalonii îl strângeau dureros, sângele ii clocotea în vene.
   Blocata de privirea lui parjolitoare, Brenda se oprește în loc, simțind schimbarea chimica din atmosfera. Privește spre locul care i-a atras lui atenția.
   - Oh, Doamne! Murmura ea stanjenita. O, nu, suspina când realizează impactul pe care l-a avut apa asupra tricoului ei subțire. Îl privește îngrozită pe Rage, care devenise încordat și tensionat. Lucru care nu ducea la nimic bun. Era un bărbat imprevizibil și impulsiv. Arata ca un tigru care își urmărește prada. Incapabila sa se miște din loc, îl privește cu groaza, cum înaintează spre ea, incet, cu pași grei. Rage nu-si da seama de ce inainta spre ea, ce avea de gând sa facă, dar când vede teama din ochii ei, se trezește la realitate. Acea teama care îl rascolea complet și ar face orice ca să dispară din verdele ochilor ei.
   - Nu te teme, fetito, nu îți fac nimic. Ii spune el încet, cu vocea lui ragusita. Vino cu mine.
   Atunci Brenda reacționează și începe sa pășească în spate, în retragere.
   - Nu, nu, spunea ea cu privirea plina de groaza atintita asupra lui.
   Rage își întinde mâinile spre ea, în semn pace, dar ea interpretează greșit și o rupe la fuga. Din nou. Din doi pași mari, el o prinde de brat, o trage brutal în bratele lui și o domina prin forța lui, în fata căreia nu avea nici o șansă.
   - Nu, nu, da-mi drumul! Tipa ea panicata, dar strânsoarea lui devenea și mai rigida.
   - Calmeaza-te, fetito, nu îți fac nici un rău, ii spune el îndurerat de reacția ei. Linsteste-te, nu îți fac nici un rău, repeta el cu voce blanda, în timp ce ea se zbătea în bratele lui. Ar trebui sa ști asta pana acum, fetito, nu ți se întâmplă nimic, cât timp ești cu mine. Linisteste-te.
   Palmele ei mici se sprijineau pe pieptul lui de otel, obrazul ei se odihnea între ele. El ii ținea capul lipit de el cu o mana, iar cu cealaltă ii invaluise spatele și talia, tinand-o prizoniera în îmbrățișarea lui de fier. Respirația ei se domolea, putea sa-i simtă bătăile inimii pe abdomenul lui. Era terifiata, ar fi făcut orice, numai sa nu ii mai vadă teama în ochi și sa i-o simta în trupul ce tremura în bratele lui. Dar ce îl durea cel mai tare era ca el îi provocase aceste reacții. Era terifiata de el. Iar reacțiile lui la vederea trupului ei dezvăluit de hainele ei ude, erau violente, erau năvalnice și ea le simțise. Cu siguranță le simțise. Îl simțea foarte bine, si-a dat seama de asta. Și din cauza asta ea întra în defensiva, pentru ca îl simțea, oricât se străduia el sa se abțină. Sa se controleze, sa se înfrâneze.
   - Nu o sa-mi faci rău din nou, nu-i asa? Șoptea ea tremurând ușor.
   Vorbele ei se infipsera în inima lui ca un pumnal. Bratele lui se strâng și mai mult în jurul ei. Rage închide ochii strâns, cautandu-si calmul de care avea ea nevoie. Ii venea sa spulbere tot în cale. Bineînțeles că a traumatizat-o! Ea îl asigurase ca este în regula, ca este bine, ca viata continua și ca îl iertase, ba mai mult, îl înțelesese. Dar el stiuse ca era doar carapacea ei de autoprotectie. Stiuse ca rămăsese cu sechele, o simțise în fiecare privire încărcată de spaima pe care i-o aruncase. Simtindu-se neputincios, ii răspunde cu blândețe:
   - Niciodată, fetito, niciodată nu o sa-ti mai fac rău. Îți jur. Nu te mai teme de mine. Nu trebuie sa-ti fie frica de mine. Nu-ti fac nici un rău, niciodată nu-ti voi face nici un rău. Nu ai idee cât de rău îmi pare ca te-am făcut sa suferi. Știu ca nu am cum sa șterg ce s-a întâmplat, dar îmi pare atât de rău. Atât de rău...
   Degetele lui Rage coboară sub maxilarul ei, cuprinzandu-i cu blândețe bărbia și ridicandu-i capul, sa o poată privi în ochi. Cea mai mare greșeală. Ochii ei îl priveau cu teama și speranța, în același timp, verdele umed era de o profunzime hipnotizanta. Obrajii scăldați în lacrimi străluceau în lumina difuza a asfințitului. Incapabil sa se mai abțină, cedează impulsului ce îl macină de mult și se apleacă ușor asupra ei. Încet, sa nu o sperie. Ochii ei se închid, în semn de predare. Buzele lui ferme abia le ating pe ale ei. Doamne, buzele ei îmbietoare... Le mângâie ușor cu ale lui, doar mangaie delicat. Apoi își trece vârful limbii peste buza ei superioara, dintr-un colt, încet, pana în celalalt. Avea grija sa nu facă mișcări bruște. Trupul ei reacționează ca electrocutat la atingerea limbii lui. Bratele lui se strâng bine în jurul ei și ii șoptește cu buzele peste buzele ei intredeschise:
   - Nu-ti fie teama, nu vreau sa-ti fac rău. Dar dacă nu te sărut acum, voi inebuni. Și nu vreau sa o iei la fuga din nou. Dar vreau sa te sărut. Pot sa te sărut, fetito?
   Brenda da afirmativ din cap, incapabila sa se desprindă de atingerea buzelor lui.
   - Și nu vei fugi iar, de mine?
   Ea scutura din cap, din nou.
   - Ești sigura ca pot sa te sărut, fără sa o iei la fuga?
   Ea aproba din nou, cu inima batandu-i nebunește. Mai avea puțin și cădea din picioare.
   Un gând îl fulgera pe Rage și se depărtează puțin, privind-o atent. Ochii ei nu-l mai priveau cu teama. Doar emoție puternica.
   - Vrei sa te sărut? Nu vreau sa fac ceva ce nu-ti doresti, spune el, gandindu-se ca o puse în fata faptului împlinit, fără sa se asigure ca este în regula și pentru ea. Nu ar vrea sa o supuna la vreun tratament care sa o pună pe fuga, definitv, sa nu mai aibe acces la inima ei.
   - Fetito, vrei sa te sărut?