PHOENIX

PATRUZECI ȘI DOI

   - Cred ca e prima data când ma întorc dintr-o misiune și nu am nevoie de doctori. Spune Rage nerăbdător sa aterizeze elicopterul ala, o data.
   - Ar trebui sa-ți vadă ochiul ala, totuși. Spune Lance zâmbind fericit ca se întorceau cu toții. Reușiseră sa distrugă baza afganilor și sa elibereze mai mult de jumate dintre prizonieri. Ceilalți au pierit de gloanțe, în încercarea de a tine pasul cu ei.
   - Nu are nimic, ochiul meu. Va fi bine. Trebuie doar sa o vad pe Brenda. Și nu mai am nevoie de nimic.
   Rage vorbea cu nerăbdare, cu anticipație, cu speranța că fata lui îl iertase și îl aștepta, împreună cu Lori, chiar la poarta de la baza. Dacă nu era acolo, înseamnă că nu îl iertase și va trebui sa meargă după ea, din nou. Nu era asta o problema, ar fi mers și pana la capătul lumii, numai ca să o vadă.
   Nu așteaptă sa aterizeze elicopterul, inainte ca șenilele sa atingă pista de aterizare, Rage sare din elicopter, urmat de Lance și Gordon. Toți nerăbdători sa vadă cine ii așteaptă. După ce trece de gardul cu sarma ghimpata, Lance o zărește pe Lori, așteptând lângă al doilea șir de plasa împletită, agățată cu degetele în sarma rece. O privește cu nesaț, de departe. Ea își duce mâinile la gura, pentru a-si înăbuși un strigat de bucurie și începe sa alerge spre el, plângând de fericire. Lance își lasă geanta sa cada la pământ și își cuprinde logodnica în brate, invartind-o în aer, când aceasta i se arunca la piept cu avânt. Tim își imbratisa sora, Gordon soția și fratele. Fiecare era imbrstisat de cineva. Mai puțin Rage. Era obișnuit sa nu îl intampine nimeni, el se bucura, de fiecare data de bucuria celorlalți, ca a reușit sa-i aducă pe toți acasă. Dar de data asta, era altfel. De data asta, inima lui se strânse și un sentiment sumbru pune stăpânire pe sufletul lui, când scruteaza împrejurimile și nu o vede nicăieri pe fata lui.
   - Lori? O striga el pe cea care trebuie sa aibe grija de Brenda.
Aceasta se desprinde din îmbrățișarea logodnicului ei și se intoarce spre Rage, cu privirea încărcată de panica, groaza... Iar Rage își da seama ca s-a întâmplat ceva mult mai grav, decat ca Brenda nu îl iertase. Doar întâlnind privirea lui Lori.
   - Brenda? Întreabă el încet, privind-o insistent și pătrunzător în ochi.
   - Ma gândesc sa lăsăm discuția asta pentru când ajungem acasă. Spune Lori precauta.
   - Nici un pas nu faci de aici, pana nu îmi spui. Cuvintele rostite dur de Rage, cu hotărâre și furie, ii incremenesc pe toți în loc.
   Lori îl privește puțin speriata pe Lance, căutând sprijin, dar Lance o indemna din priviri ca ar fi mai bine sa vorbească. Și toată lumea e incremenita, așteptând ca ea sa înceapă sa vorbească.
   - Am găsit asta în posta. Spune ea simplu, intinzandu-i lui Rage o hârtie scrisa neîngrijit, de mana.
Dacă te întrebi unde este, nu ai decât sa te întorci unde ai făcut prăpăd. Viata ei, în schimbul vieții tale. Un târg cinstit, nu?
În timp ce strânge hârtia în pumn, Rage scoate un răcnet inuman și arunca cocolosul de hârtie la picioarele sale. Apoi își ia geanta și o întreabă pe Lori, gâfâind:
   - Când ai găsit asta?
   - Acum doua zile. Răspunde ea impresionata de suferința lui. Încă nu-l văzuse asa, niciodată.
   - Deci încă am timp. Spune el apoi face stânga împrejur.
Lance ia ghemotocul de jos, îl desface și citește. După ce termina de citit, arunca și el mototolul și fuge după Rage.
   - Stai, stai, fir-ar sa fie! Rage, așteaptă!
Rage se întoarce și îl privește hotărât pe Lance, știind ca acesta urma sa-l oprească.
   - Spune repede, Lance. Nu am timp de pierdut.
   - Știu ca vrei sa pleci în momentul asta, dar așteaptă! Nu poți pleca fără un plan, frate! Și nu o poți face singur!
   - Nimic nu o sa ma împiedice sa plec în momentul asta. Prea puțin îmi pasa dacă Grifftih o sa facă ca toți dracii.
Exasperat, Lance îl prinde de brat și mai încearcă o data:
   - Îți înțeleg disperarea, dar Rage, te rog, Rage, te rog, așteaptă puțin. Stai sa facem un plan. Nu pleca de unul singur.
Rage poate simți disperarea din vocea lui Lance și ii apreciază grijile sincere, dar el nu mai poate pierde nici o secunda. În momentul în care citise scrisul oribil de mana, de pe bucățica de hârtie, simțise cum întreaga lume se prăbușește și plămânii lui nu mai primeau aer suficient. Nu simțise ca se sufoca nici cand fusese intemnitat de teroriști, nu simțise ca viata lui a luat sfârșit nici când a fost la un pas de moarte în urma torturilor aplicate. Știa ca e sinucidere curata ce vrea el sa facă, dar nu putea pierde timpul. Pe ea o va salva, chiar dacă va trebui sa moara el pentru asta. Chiar dacă era ultima lui misiune. Pe fata lui o va salva.
   - Nu ai pilot pentru elicopter! Încearcă Lance, deși știa ca fără reușită.
   - Nici nu am nevoie!
   - Rage! Înțelege, te rog, frate! Nu pleca singur!
   - Faceți voi un plan și veniți sa o luați de acolo. Eu nu mai pierd timpul.
   - Te crezi mare zmeu! Nu-i asa? Fir-ai tu sa fi! De unul singur e sinucidere curata și ști asta!
   - Nimic nu ma frânge! Spune Rage încet, mai mult ca pentru el.
   - De câte ori crezi ca vei renaște din propria cenușă?
  - De câte ori va fi nevoie! Nimic nu ma poate opri.
  - Gloanțele te vor opri.
  - Nu miza pe asta.
  - Ea te va opri.
  - Pentru ea nu ma opresc. Voi ucide tot în cale, voi matura orice amenințare din viata ei.
  - Vei arde în propriul tău foc.
  - Știu sa ard în propriul foc. Voi doar sa fiți acolo pana mâine, la ora asta!
   Lance vede sclipirea amenințătoare din ochii lui și stie ca de data asta, Rage nu va lasa pe nimeni în viata. Și mai stia ca Brenda era singurul lucru pe lumea asta care-l va opri sa mai plece în misiuni sinucigașe, ea era singura care-l va potoli, îl va scoate din negura lui și îl va ancora în normal. Asta, dacă se întorceau amândoi acasă...