PHOENIX

TREIZECI

   - Am ajuns, spune ea intrând pe portița care ducea spre o curte micuța și cocheta. Pe stânga avea o gradina de flori și pe dreapta trona un foișor micuț pe gazonul tuns cu grija. O alee pietruita, care ducea spre casa, delimita cele doua zone. Casa avea o terasa mica la întrare, atât cât sa încapă doua scaune și o masa. Ajunși în fata ușii de la întrare, Brenda zăbovește puțin înainte sa bage cheia în ușa. Pasul era făcut, deja. Asa ca rotește cheia în ușa si deschide. Casa nu era mare, dar primitoare și drăguț amenajata, în stilul ei dulce. Un hol micuț ducea către un living modest, cu bucătărie deschisa. Doua uși închise ii trezesc curiozitatea lui Rage. Una ducea către baie și alta către dormitor, presupune el.
   - Îmi pare rău dacă te așteptai la ceva grandios, nu e ca locul tău de pe plaja, dar pentru mine e suficient. Spune ea fără urma de regret în glas.
   - Nici nu ma așteptam la altceva. Răspunde Rage încet, răgușit. E chiar frumos. Și liniștit. Îmi place.
   - Ce poate sa-ti placa la o casa la tara, când tu ai un căsoi la malul marii?! Întreabă ea exasperata. Nu mai cauta pretexte. Nu am nevoie de complimente false. Am nevoie doar de liniște, dar nici pe asta nu o mai am acum. Asa ca, mai bine sa spunem lucrurilor pe nume.
   - Întotdeauna le-am spus pe nume, eu nu m-am ascuns după deget niciodată. Ar trebui sa sti asta.
   - De ce ești aici? Întreabă ea ajunsa la capătul puterilor. Intai a fost socul de a-l vedea în cabinet, valul de emotii care a lasat-o fara aer, apoi sărutul lui care a teleportat-o în alta dimensiune, pe urma aterizarea forțată cu picioarele pe pământ, când i-a spus ca rămâne aici, iar aici înseamnă la ea acasă. Acum era chiar aici și se simțea neputincioasa, toată liniștea i-a fost spulberata o data ce el a reapărut în viata ei.
   - Pentru ca aici ești tu, vine răspunsul simplu.
   - Nu poți întra și ieși din viata mea după bunul tău plac.
   - Dacă ar fi după bunul meu plac, as intra și nu as mai ieși niciodată.
   Brenda roseste ușor realizând dublul înțeles al vorbelor lui.
   - Ce vrei sa obti, ramanand aici?
   - Pe tine.
   Ochii lui negri ii urmăreau orice mișcare, ii ardeau pielea și ii parjoleau sufletul. Nu o slabea deloc din privirea lui de foc.
   - Ar trebui sa mâncăm ceva, probabil ti-e foame și tie, încearcă ea sa schimbe subiectul și sa aibe un motiv sa se depărteze de privirea lui pătrunzătoare.
   El nu răspunde, doar o urmează tăcut, în bucatarioara deschisa, separata de living doar de un blat de lucru.
   - Te ajut, dacă vrei, se oferă el asezandu-se pe un scaun la masa.
   - Nu, e în regula, ma descurc, spune ea după ce scoate o bucata de șuncă afumata din frigider. Era agitata și neîndemânatica. Rage o simțea, o urmarea. Era gata sa intervină, observând cum ii scăpa ustensile din mana, prima data o lingura de lemn, pe care voia sa o pună la loc, apoi tocatorul pe care voia sa taie șunca. Dar când o vede luând cuțitul în mana, sare de pe scaun și vine în spatele ei, punandu-si palma peste mana ei cu care ținea cuțitul strâns. O oprește cu blândețe, apoi ii ia ușor cuțitul din mana.
   Brenda respira cu dificultate, apropierea de el trimitandu-i fiori reci pe șira spinării. Oricum nu se simțea în stare sa taie bucata aia de sunca afurisita.
   Rage rămâne cu abdomenul lipit de spatele ei, cu mana stânga pe lângă talia ei, ținea bucata de șuncă, iar cu dreapta, tot pe lângă talia ei, începea sa taie felii subțiri, egale, cu ușurință, cu precizie. Ea ii urmarea mișcările fascinata, incapabila sa se miște. Ii simțea răsuflarea calda pe ceafa, intensificand fiorii care intrau pana în măduva oaselor.
   - Mai tai? Întreabă el încet, răgușit, cu buzele aproape de urechea ei.
   Ea își drege vocea, apoi răspunde la fel de incet:
   - E de ajuns.
   - Ești sigura ca nu mai vrei?
   - Cred ca ajunge.
   - Mai ai și altceva... De care ar trebui sa ma ocup?
   - Nu, sunt în regula.
   - Ești, fetito?
   Ah, îl ura pentru ca era conștient de efectul care îl avea asupra ei și nu se ferea sa-i arate asta, cu orice ocazie.
   - Da, sunt, răspunde ea răstit și încearcă sa se desprindă dintre barierele lui, dar el nu ii permite. Imediat își înfășoară bratele în jurul ei, lipind-o de el, imobilizand-o. Ea își sprijină capul de umărul lui, în semn de predare. Nu mai avea putere sa lupte cu el sau cu emoțiile care i le producea atingerea lui.
   - Mai bine te oprești din tot ce faci și ma lași pe mine sa continui. Ii spune el cu buzele lipite de obrazul ei. Fără sa aștepte răspuns de la ea, ii rasuceste puțin capul sa poată ajunge la buzele ei. Sub presiunea buzelor lui, gura ei se deschide involuntar,permițând limbii lui sa pătrundă, sa mângâie, sa domine și sa supună. Nu avea nici o șansă de retragere sub asaltul sărutului carnal, adânc. Se simțea invadata de o dulce agonie, pierduta în bratele lui, fără nici o șansă în fata dorinței ce pune stăpânire pe întregul ei trup, încins de îmbrățișarea și sărutul lui mistuitor.
   Rage se simte învăluit de dorinta nebuna pentru ea, pentru corpul ei făcut sa se modeleze după al lui. I-a fost dor de ea, sa o simtă, s-o atingă, s-o tina în brate. Știa ca ar trebui sa o lase în pace, ca prezenta lui în viata ei era de rău augur, dar nu se putea abține, nu se putea tine departe de ea. O data ce o atingea, nu-si putea lua mâinile de pe ea. Era în delir, pur si simplu. O dorea pe puștoaica asta cum nu dorise nici o femeie în viata lui. Ooo, avusese parte de multe femei, și slabe, și voluptoase, și avide după sex, și mai reținute, blonde și brunete, dar nici una, NICI UNA nu a fost atât de dulce și de frumoasa, atât de sincera și deschisa, atât de roscata și atât de compatibila cu el. Reacționa la orice atingere din partea lui, involuntar, trupul ei reacționa, ii răspundea, îl invita, îl tenta... Parca era făcută pentru el, pentru plăcerea lui suprema, pentru a-i alunga demonii care se evaporau în prezenta ei. Parca era făcută pentru trupul și sufletul lui.
   Ar putea s-o sărute asa ore în șir și tot nu s-ar satura. Era vrăjit de buzele ei pe care dorise sa le guste de când o văzuse prima data. Cum de nu făcuse asta, atunci? Era prea ocupat sa se înfrupte din trupul ei superb... Amintindu-si, se depărtează puțin și o întreabă ragusit:
   - Ești în regula, fetito?
   - Nu, nu prea... Niciodată nu sunt în regula când ma săruți asa. Răspunde ea în șoaptă, știind ca mai vrea. Ca prefera sa nu fie în regula, dar sa-l simtă pe el. Sa-l guste, sa-l aibe...