PHOENIX

DOUĂZECI ȘI DOI

   Chiar pe când se retrăgea cu dificultate, mâinile ei ii cuprind fesele, tragandu-l înapoi, blocandu-i retragerea.
   - O, nu, nu face asta, o roagă el asemeni unui muribund în agonie. Dar ea îl trage hotărâtă de fese. Incapabil sa mai gandeasca limpede, instinctul primar îl domina și se afunda din nou în fierbinteala umeda și strâmtă. Brenda gafaia în încercarea de a-și controla durerea. Dar Rage nu mai putea sa se abțină. Își dorise sa fie în ea din prima clipa în care o văzuse. Nu mai era cale de întoarcere. Continua sa o pătrundă cu mișcări lente, dar adânci, ferme. Nu-si amintea sa se fi simțit atât de formidabil cu vreo femeie, vreodată. Nu se mai putea opri. Nici Brenda nu-l oprea. În scurt timp, simte cum îl năpădesc fiorii orgasmului iminent, cum se aduna în vintre și explodează violent, în adâncurile ei ude. Spasme violente ii strabat întregul corp, valuri de spermă fierbinte o inunda, cu o ultima împingere violenta, intr-un răcnet de eliberare.
   Respirând greu, ar mai fi zăbovit în interiorul ei dulce, dar realizează ca pentru ea trebuie sa fie inconfortabil, asa ca se retrage imediat si o eliberează de sub greutatea lui dominanta. Dar nu pleca de lângă ea. O cuprinde cu bratele și își ascunde nasul în buclele ei roșcate. Își recăpăta respirația cu greu și ii spune ingrijirat:
   - Ti-am făcut rău... din nou.
   - Nu atât de mult ca prima data. Sunt bine. Ii răspunde ea timid.
   - Nu știu cât de bine poți fi, fetito, dar nu e cazul sa ma liniștești pe mine. Eu tocmai am fost în rai, tu ești cea care a avut de suferit.
   - Sunt bine, voi fi bine. Îl asigura ea, stanjenita de subiect.
   - Nu asa am vrut sa fie prima data. Nu asa am vrut, ii spune el, sărutând pielea neteda a umărului ei dezgolit.
   - Nu vreau sa pleci, ii șoptește ea intorcandu-se spre el.
   Atunci, Rage sare ca ars  și își trage bermudele în saltul pe care îl făcuse jos din pat.
   - Tu nu ai făcut dragoste cu mine! Tu m-ai șantajat! Urla el scos din minți. În urechile lui suna ciudat termenul de a face dragoste, dar asa ii ieșise, pur și simplu. Și era nervos ca îl făcuse sa spună asta.
   - Nu, nu te șantajez. O, nu,  Rage. Nu e asa! Se apară ea, panicata.
   - Dar cum e, fetito?! Ști foarte bine ca sunt nebun după tine. Ști foarte bine cât de mult te-am dorit. Și te-ai folosit de asta ca să ma șantajezi.
   - Nu, Rage, nu e adevărat. Am vrut și eu sa te am, la fel de mult. Nu are nici o legătură.
   - Înțelege ca asa e viata mea. Asta sunt! O mașinărie de război! O arma letala pentru State. Sunt cine sunt și asta nu poate schimba nimeni și nimic!
   - Dar nu vreau sa te schimb, nu despre asta e vorba. Rage, nu asta am vrut sa spun. Brenda nu-si mai găsea cuvintele. Era copleșită de cele întâmplate și de cele ce se întâmplau.
   Rage se repede asupra ei, o trage în picioare lângă el și o cuprinde cu bratele intr-o imbratisare de fier.
   - De ce mi-ai spus ca ma iubești? Vrea el sa știe, arzand-o cu privirea.
   Ea nu răspunde, doar îl privește pierduta.
   - De ce, la dracu?! Urla el. Spune-mi de ce?!
   - Pentru ca asta e adevărul, ii șoptește ea evitandu-i privirea. Nu mai putea sa- l privească în ochii aia negri, cărbuni încinși.
   - Nu poate fi asta adevărul! Nu ma poți iubi, fetito!
   Dar Brenda nu răspunde. Urmărește cu teama, strafulgerarea periculoasa din ochii lui.
   - Sa vedem dacă o sa mai poți spune asta, tuna el printre dinți.
   O trântește pe pat și ii sfâșie rochia de pe ea, ii rupe și chiloții printr-un gest brutal, lasand-o goala și expusa în fata lui.
   - Rage? Încearcă ea sa-l aducă la realitate.
   Dar vocea ei tremuranda și ochii înspăimântați nu-l mișca de loc. Se arunca deasupra ei și ii blochează orice mișcare. O imobilizeaza sub greutatea lui.
   - Rage, te rog, incepe ea sa plângă, te rog, nu...
   Dar nu apuca sa mai spună nimic, el deja o pătrunde brutal, urmandu-si impulsul animalic. Asta era, un animal. O penetrează cu foame, cu disperarea unui flamand ce își ia ultima masa din viata lui. Cu furie, se eliberează asemeni unui om în agonie, când își da ultima suflare. Ca și când, după asta, putea sa moara.
   Iar Brenda se temea ca exact asta avea de gând.
   Gâfâind, Rage analizează urmele faptelor crude pe care le săvârșise cu buna știința. Intentionase sa o sperie, sa o pună pe fuga, sa o depărteze de el. Nu crezuse ca va merge pana la capăt. Nu crezuse ca o va viola din nou. Ea nu opuse rezistenta, dar nu avusese nici o șansă, oricum. O posedase cu sălbăticie, fără sa se mai gandeasca la nimic altceva. Chipul ei udat de lacrimi mari, exprima durere, soc, teroare.
   Rage se prăbușește la podea, luandu-si capul în mâini și racnind ca un animal ranit. Se clatină înainte și înapoi, frangand inima Brendei în mii de bucăți. O durea suferința lui, zbuciumul și chinul lui. Ar fi vrut sa-l poată alina cumva, dar nu știa cum. Vine lângă el, pe jos, ii pune mâinile pe umeri și el sare ca ars.
   - Rage, sunt eu. Ii șoptește ea temătoare. Trebuia sa-l aducă la realitate, mintea lui ramase ancorata undeva în întuneric.
   - Rage, îl striga ea din nou, îndepărtând cu mâinile ei mici, palmele lui mari care-i acopereau fata. Cărbunii lui încinși, erau acum stinsi de lacrimi. O imagine tulburătoare pentru sufletul ei. Marele și puternicul Rage, cu ochii în lacrimi.
   - Cum ma poți privi, după ce ti-am făcut?! O întreabă el îndurerat.
   - Am înțeles ca ai nevoie de mine și sunt aici pentru tine. Sunt aici, Rage, nu plec nicăieri.
   El o cuprinde în brate disperat, de parca ea era aerul lui. Viata lui.
   - Nu poți rămâne lângă mine, fetito. Te voi rupe în mii de bucăți. Pur și simplu, fără sa vreau, te voi frânge.
   Spune el răgușit și se ridica de jos, lasand-o pe ea în lacrimi, pe podea. Se îndreaptă spre șifonierul din dormitor și se sprijină cu palmele de ușile din lemn. Scoțând încă un răcnet, lovește puternic cu pumnul în ușa șifonierului, care se face țăndări, la picioarele lui. Asa cum o făcuse și pe ea.
   Brenda scoate un mic țipat de spaima și îl privește îngrozită cum scoate, calm, un tricou de pe raft. Merge lângă ea, o ajuta sa se ridice de jos, ii trage tricoul peste cap si după ce materialul moale ii acoperă trupul irezistibil, o strânge în brate.
   - Iarta-ma, fetito. Se pare ca orice as face, sfârșesc prin a-ti face rău. Dar asta se va termina.
   Ea nu se simțea capabila sa răspundă, sa articuleze cuvinte. Doar se agata de el, de teama ca ii va da drumul.
   El se apleacă spre ea și ii cuprinde gura intr-un sărut încărcat de dorinta și disperare. Ca și când ar fi ultimul. Ca și când era ultimul gest pe care l-ar fi făcut. Limba lui se mișca cu blândețe în gura ei, ii mângâie limba cu tandrețe, ii suge buzele cu delicatețe. Apoi ii da drumul și iese din dormitor. Ajuns pe plaja, pune mana pe telefon și îl suna pe Lance.
   - Vino după ea, ii spune scurt, apoi adauga: sa aduca Lori niste schimburi, si închide telefonul.
   Rămâne pe plaja, cu ochii la orizont, unde cerul îmbrățișa oceanul. Brenda nu iese din casa. Mai bine. El știa ce avea de făcut.