PHOENIX

ȘAPTESPREZECE

Dar când Brenda il simte la întrarea ei, se blochează. Se smulge din sărutul adânc și ii pune mâinile pe piept.
- Nu, nu,te rog, nu, se tanguie ea.
Rage incremeneste. Se retrage ușor și ii pune mâinile pe obraji.
- Brenda, uita-te la mine, ii șoptește el respirând greu din cauza excitatiei. Uita-te la mine, te rog, fetito, priveste-ma.
Ea își ridica ochii umeziti spre el și își face curaj sa-l privească în valvataile din ochii lui.
- Nu trebuie sa-ti fie frica, nu se va întâmpla nimic din ce nu-ti dorești. Nu-ti fie teama de mine, te rog, fetito. Ii spune el abtinandu-se cu greu.
- Vreau sa plec, spune ea tremurând. Și face greșeală de a se mișca puțin, în încercarea de a se da jos de pe masa, se lipește cu labiile de madularul lui ce pulsa dureros.
- O, nu, o Doamne, îngana el, realizând ca nu se mai poate abține. Când ii simțise sexul umed și fierbinte lipit de al lui, o prinde de solduri și se împinge puțin între labiile delicate, pierdut în negura propriilor emoții. Nu întâmpină rezistenta, asa ca se lasă prada nevoii ucigătoare și pătrunde în ea, puțin mai mult. Atunci, tipatul ei de durere îl trezește la realitate și constata ca penisul lui era deja, pe jumate, în ea. Trupul ei tremura violent, lacrimile ei ii udau tricoul pe umăr. O, Doamne, ce am făcut?! Ce am făcut?! Iese ușor din interiorul ei dulce și strâmt, își trage bermudele peste monstrul trezit la viata. O ajuta sa coboare de pe masa și o strânge la piept. Era îngrozit de propria reacție, aproape ca o violase din nou. Brenda nu spunea nimic, doar plângea încetișor la pieptul lui. Scarbit din nou, de propria persoana, Rage se retrage dincolo de masa, luandu-si telefonul din mers, se oprește când ajunge la nisipul ud. Rămâne asa, cu spatele la ea, departe de ea. Cu maxilarul inclestat, cauta în agenda telefonului. La al treilea apel, se aude vocea lui Lance:
- Hei, frate!
- Am nevoie sa vi pana la mine.
- Acum?
- Da, acum.
Fără sa-si mai spună nimic, închid amândoi telefonul. Știau ca în momentul în care te solicita un camarad, ești prezent acolo, întrebările le pui după.
Băgând telefonul în buzunar,Rage se intoarce către ea, înaintând cu pași grei. Ea se da un pas înapoi, ocolind scaunul pe care il strânse mai devreme în mâinile fragile, și îl folosește de data asta, pe post de paravan între ei.
- Îmi pare rău, Brenda. Începe el, păstrând distanta de care ea avea nevoie. Ti-am făcut rău? Ai dureri? Vrea el sa știe, cu strângere de inima. Ea nu răspunde, doar îl privește îngrozită, lucru care îl scoate din minți.
- La dracu, fetito! Urla el. Trebuie sa știu, vorbește cu mine! Te doare?!
Izbucnirea lui nu face altceva decât sa o sperie și mai tare, dar reușește sa dea din cap, în semn negativ.
- Ești sigura?! Sangerezi?! Trebuie sa știu, înnebunesc, vorbește cu mine, urla el disperat de tăcerea ei. Brenda reușește sa dea din cap și de data asta, deși nu era sigura. Era amortita și impietrita. O duruse când o pătrunse, dar acum nu simțea nimic. Era amortita cu totul.
Rage simțea ca își iese din minți. Era conștient de raul care îl făcuse, dar tăcerea ei îl aducea la disperare.
- Îmi pare rău, Brenda, îmi pare rău. Se pare ca nu ma pot abține. L-am sunat pe Lance sa vina sa te ia. O sa te ducă acasă în siguranță. Eu nu sunt în stare.
Brenda ocolește scaunul și vine spre el, ii pune mâinile pe brate și ii spune calma:
- Sunt bine. Doar m-am speriat ca o vei face din nou.
Rage închide ochii strâns și ii spune printre dinti:
- Aproape ca am facut-o! Și dacă ma mai atingi, cu siguranță o voi face.
Brenda nu îl asculta și își întinde mâinile spre obrajii lui. Voia sa-l consoleze cumva, sa-i aline chinul.
- Fetito, ia-ti mâinile de pe mine și departeaza-te! Altfel, nu mai răspund de mine!
Ea își retrage mâinile ca arsa. O durea respingerea lui. O durea chinul la care se spunea inutil. Pana la urma, nu se întâmplase nimic. Dar el avea serioase mustrări de conștiința.
Rage respira greu. Făcea eforturi sa nu se repeada asupra ei. Se simțea ca un animal. Ii promise ca nu se va întâmpla nimic din ce nu-si dorește si uite-l gata s-o violeze din nou. Iar Lance nu mai ajungea o data! Fiecare secunda era decisiva, era gata sa sară pe ea, când aude rotile mașinii lui Lance, oprindu-se în fata porții lui.
Acesta coboară grăbit din mașina, urmat îndeaproape de logodnica lui. Venise cu întăriri, perfect.
- Ce s-a întâmplat, frate? Întreabă el venind intr-un suflet. Aduse și armament cu el, de la Rage se putea aștepta la orice. Dar, când o vede pe frumoasa asistenta, înțelege imediat situația. Îl cunoștea prea bine pe camaradul lui.
- Ok, frate, calmeaza-te. Împreună suntem invincibili, da? Ii spune el, întinzând mâinile spre camaradul lui, bântuit se fantome și gânduri negre. Nimic nu ne frânge, ai uitat? Respira, amice. Poți sa o faci.
Între timp, logodnica lui Lance o prinde de mana pe Brenda și o trage ușurel spre mașina.
- Ia-o de lângă mine! Urla Rage cu lacrimi în ochi. Ia-o de lângă mine! Du-o acasă, în siguranță.
- Rage, o ducem acasă în siguranță, apoi venim la tine. Sa nu cumva sa faci vreo prostie pana ne întoarcem. Ma auzi, frate?! Ne aștepți aici! Calm, frate, calm. Rage scoate un răcnet din străfundul sufletului chinuit și se lasă să cada pe nisipul umed. Lance știa ca suferinta camaradului sau venea din surse mai vechi, adânci. Iar acum rabufnise. Pentru ca frustrarea și mustrările de conștiința scoasera la suprafață monstrul adormit.
- Haide, Lori, spune el logodnicei lui, sa mergem. Trebuie sa ne întoarcem repede. Va fi bine pana ne întoarcem.
- Unde locuiești? Se intoarce ea spre Brenda. Aceasta stătea pe bancheta din spate, impietrita, doar lacrimile care ii siroiau pe obraji tradau faptul ca e vie.
- Brenda, o striga ea, văzând ca nu răspunde.
- Doua străzi mai jos de spital, răspunde ea absenta.
Știa ca logodnica lui Lance o recunoscuse. Cat Lance zacuse pe patul de spital ei ii părea rău pentru logodnica lui îngrijorată, mereu vorbea cu ea despre starea lui, în încercarea de a o consola. Acum era rândul lui Lori sa o consoleze.
- Linsteste-te, a trecut totul. O sa ajungi acasă și totul va fi bine. Apoi se întoarce către Lance: ce l-a apucat?! Care e problema lui?! Brenda e o fata extrem de fina și delicata!
- Tocmai asta e problema, răspunde Lance, atent la drum. A pus ochii pe cine nu trebuie. El nu e obișnuit cu fete delicate! E greu de explicat. Probabil s-a abținut mai mult decât a putut indura, în încercarea de a nu o speria și cred ca exact asta a reușit, sa o sperie! Probabil ar fi luat-o cu forța, pana la urma, de aceea m-a chemat. Sa-l domolesc.
- Nu pot sa cred! Exclama Lori stupefiata. Dar Rage e un bărbat stăpân pe el.
- Stapan pana la un punct. În meseria noastră, poți sa-ti pierzi cumpătul în momente de stres, pentru ca ACOLO tot ce te salvează e instinctul primar. Acolo nu mai ți cont de reguli, nu mai ți cont de nimic. Doar de instinctul primar. Poți fi luat de val, Lori, poți pierde controlul. Iar Rage a fost la un pas de a-si pierde controlul. Tu ști foarte bine la ce ma refer.
Lori își aduce aminte cu tristețe când își revenise Lance dintr-o coma, după ce fusese grav ranit intr-o misiune. Atunci o strânse de gat, dacă nu intrau doctorii, ar fi omorat-o. Rămăsese cu mintea la ultimul lucru pe care îl făcuse. Își strângea adversarul de gat.
Lance parchează în fata imobilului în care locuia Brenda. Lori o ajuta sa coboare, merge cu ea pana în casa.
- Ești în regula? Întreabă ea cu grija. De fapt, nu avea cum sa fie în regula, asa ca întreba altfel: vei fi în regula?
Brenda da din cap în semn afirmativ și Lori ii pune o carte de vizita în mana. Mereu avea câte una la ea, fiind manichiurista.
- Te rog sa ma suni, pentru orice. Sa nu îți fie jena sau sa ai retineri. Suna-ma. Acum o sa plecam, sa vedem ce e cu Rage. Ok?
- Da, răspunde ea absenta. Lori ii mai arunca o privire îngrijorată, apoi iese din apartament și se grăbește la mașină.