PHOENIX

PATRUZECI ȘI UNU

   - L-au cotonogit bine. Spune Tim din postul lui de panda.
   - Da, a incasat-o bine.  Spune Lance cu ochii spre tabăra afgana. Dar e Rage, pe omul asta nu-l dobori nici cu lovituri de tun. Ai uitat? Renaste din propria cenușă.
   - Oare l-a găsit pe Mike?
   - Cred ca vom afla în curând, spune Lance și își pregătește arma.
   În tabăra începuse forfota și agitata, semn ca Rage deja si-a făcut ieșirea și începuse măcelul.
   - Gordon, am nevoie da ramai aici. Spune Lance către unul din camarazi. Ești cel mai bun lunetist. Ne trebuie ochi și în spate.
  - S-a făcut, spune acesta și ia poziție.
   - Restul, veniți după mine. Sa-i întâmpinam cum se cuvine!
    În tabăra se duceau lupte grele. Prizonierii reușiseră sa dezarmeze câțiva teroriști amatori și aveau și ei arme acum. Deși muniția era putina. Rage ii conducea spre libertate, înaintând în fruntea lor cu curaj, cu determinare. Din partea opusa, oamenii lui își croiau drum printre gloanțe. Atacul fulgerător din ambele părți ii luase prin surprindere pe afgani. Știau ca americanii vor trimite o echipa, dar au făcut greșeala sa creadă ca acea echipa a fost nimicita de oamenii lor. Cu toate ca ei erau putini, elita lui Rage erau oameni bine antrenați și pregătiți, erau mașinării de război. Nimic nu le stătea în cale. Erau de neoprit. Degeaba erau mulți, afganii, pentru ca erau amatori și repeziti.
   Rage mai rămăsese cu sase oameni după el, dintre prizonieri. El și Mike luptau spate în spate. Ca pe vremuri. Mai cădea cate unul secerat de gloanțele lui Gordon. Acesta incerca sa doboare tot ce se apropia prea mult de camarazii lui, prinși în lupta. Trebuiau sa se miște repede, sa ajungă la punctul de extracție.

   - Nici o veste, nu-i asa? Întreabă Brenda cu tristețe, intrând în casa. Lori da negativ din cap, ingandurata.
   - Zi grea? Întreabă aceasta încercând sa schimbe subiectul.
   - Da, ca de obicei. Încep sa vina din nou valuri de soldați răniți. Spune Brenda asezandu-se pe canapea, lângă Lori.
   - Devine un obicei, nu-i asa? Te aștepți, de fiecare data, sa îl vezi întins pe o targa, intrând pe porțile spitalului.
   - Da, cam asa e. Se poate sa se întoarcă, vreodată, sa nu fie răniți?
   - Ma tem ca nu. Nu prea au cum.
   - Nu mai suport, Lori. Nu mai suport așteptarea asta. Ma ucide puțin câte puțin.
   - Te înțeleg, draga mea. Te înțeleg perfect.
    - Am nevoie de aer. Trebuie sa ies puțin. Sa ma plimb, sa ma gândesc.
   - Îmi pare rău că nu sunt o companie bună. Eu, în schimb, nu am chef sa fac nimic. Nu vreau sa fac nimic.
   - Ne vedem când ma întorc, atunci. Spune Brenda si iese pe ușa pe care nu de mult intrase.
   O plimbare lunga ii va limpezi mintea, ii va obosi trupul și va putea sa doarmă la noapte.
   - Nu ma așteptam să te găsesc aici, se aude o voce cunoscuta din spatele ei.
    Tresare speriata și când se întoarce la, îl recunoaște pe rezidentul enervant.
   - Nici eu nu ma așteptam să ne mai întâlnim vreodată. Răspunde ea iritata.
   - Ști ca am rămas fără job, din cauza ta? Spune el mergând în pas cu ea.
   - Îmi pare rău pentru tine, dar dacă îți vedeai de treaba ta, acum erai aranjat.
   - Nu-i problema, m-am aranjat foarte bine. Ști cu cât ești plătit, doar sa oferi informații?
   Simturile ei întra în alerta. Ceva nu era în regula, instinctul o determina sa încerce sa se depărteze. Dar individul o prinde de brat.
   - În locul tău, as analiza mai bine situația. Ști ce probleme le-a făcut Rage celor din Afganistan? Foarte mari. Ști ce bine plătesc dacă le furnizez informații prețioase despre el? De exemplu, pentru ei, ești capcana perfecta. Ești singura lui slăbiciune, prin tine, îl vor aduce în punctul în care îl vor de mult. Sa scape o data de el. Ști cum? Foarte simplu. Vei fi rapita, Rage va veni singur după tine și ei îl vor prinde în plasa.
   Brenda asculta ce ii spunea nenorocitul, dar nu putea sa creadă ce auzea. Nu-i venea sa creadă ca rezidentul înfumurat era capabil de asa ceva. Nu era posibil sa se întâmple una ca asta. Încearcă sa se smulga din stransoare, dar simte ceva ascuțit în coaste.
   - Ti-am spus sa analizezi bine situația. Spune tânărul, cu calm în voce. Nu ma face sa pierd o mulțime de bani, din nou. Moarta sau vie, mergi cu mine, drăguță! Îmi vei folosi oricum.
   Brenda se supune cu groaza în suflet. Era convinsa ca nu avea nici o șansă, iar idiotul asta părea ca vorbește serios. Oricum, nu merita sa-si riște viata ca să se convingă ca vorbește serios. Trebuia sa facă ce-i spune.
   Te voi găsi, oriunde te-ai ascunde. Mereu te voi găsi și voi veni după tine.
   Cuvintele lui Rage i se învârteau în minte. Pe măsură ce se lasă condusa de tânărul corupt, doar cuvintele lui Rage ii umpleau timpanele. De data asta, spera din tot sufletul sa fie găsită. De data asta își dorea sa o găsească. Cine știe când ca fi asta. El încă era acolo, în bătaia gloanțelor. Pentru asta, trebuia sa ajungă el, acasă. Întâi trebuia sa ajungă el în siguranță. Ea va rezista, oricât va fi nevoie, trebuia sa reziste. Sa facă orice va fi nevoie ca să rămână în viata. Rage sa o găsească în viata. O va găsi. Era convinsa ca o va găsi.
   Cu gândul asta urca în mașina fostului rezident.
   - Sa nu-ti vina vreo idee, ii spune acesta și ii face semn sa-si pună centura. Nu ai supraviețui la o săritură din mers.
   - Nu ma gândesc la asa ceva, răspunde ea, simțind cum teama i se evapora, ușor, ușor. Gândul la ceea ce ii va face Rage când îl va găsi, ii da putere și curaj. Trebuia doar sa reziste. Rage o va găsi. Peste o săptămână, peste o luna, peste un an, dar o va găsi. Pana atunci trebuia sa facă tot ce ii sta în putere sa rămână în viata.