PHOENIX

ȘASE

   - Cat timp ai avut dureri? Continua el cu propria-i tortura.
   - Câteva zile.
   - Cat timp ai sângerat?
   - Câteva zile.
   - Mult?
   - Nu, doar câțiva picuri.  Nu ca la menstruație, de exemplu.
   Brenda nu înțelegea ce era cu interogatoriul acela, dar se hotărâse sa-i ofere toate răspunsurile de care avea nevoie. Se pare ca era chinuit de remușcări.
   - Ai fost la doctor?
   - Da, am fost după câteva zile. Ma îngrijora ca sângeram.
   - Și?
   - Și a fost din cauza ruperii himenului, din cauza pereților vaginali nelubrifiati, la momentul respectiv, asta a produs de fapt rupturi care au sângerat ușor. Încearcă sa-i explice pe înțelesul lui. Îl vedea ca fierbea, pur și simplu clocotea pe interior.
   - Acum ești bine? O întreabă fără sa o priveasca.
   - Din punct de vedere fizic, da. Răspunde ea lăsând incertitudinea sa plutească în aer.
   Rage nu mai zicea nimic. Doar privea în depărtare, adâncit în gânduri.
   - Sper ca ti-am satisfăcut toate curiozitățile. Acum as vrea sa plec, spune ea ridicandu-se în picioare.
   - Stai jos, ii ordona el printre dinți, și ea cade înapoi pe scaun, ca lovita de trăsnet. Nu sunt curiozități, sunt griji și gânduri care nu-mi dau pace.
   - Sper sa te poți odihni, noaptea, de acum încolo. După cum vezi, sunt bine.
   - Nu ești bine deloc și nu despre conștiința mea este vorba aici. Am pe conștiința fapte mult mai grave, dar cu toate astea, dorm noaptea, pentru ca nu conștiința ma ghidează în misiuni. Sau in viata de zi cu zi. Am renunțat la conștiința din prima mea misiune. Asa ca nu despre asta vorbim. Nu am vrut sa te vad ca sa-mi alin remuscarile.
   - Atunci de ce ai vrut sa ma vezi?
   - Am vrut sa te vad pe tine, sa știu de tine. Sa știu cât de mult rău ti-am făcut și sa încerc sa ma revanșez cumva. Nu pentru ca am mustrări de conștiința, pentru ca, la cât de bine a fost, crede-ma fetito, as mai face-o o data. De fapt, de mai multe ori.
   Rage știa ca e posibil sa o sperie din nou cu mărturisirile lui sincere, dar îl enervase, iar el nu reacționa bine la nervi.
   - Asa ca scuteste-ma de martirisme și înțelege ca pe mine ma interesează de tine. Trebuie sa știu ce s-a întâmplat cu tine de când te-am violat.
   Brenda își ferește privirea umeda, Rage i-o cauta. Iritat ca nu-l privește, se muta pe scaun lângă ea, ii cuprinde bărbia cu doua degete și o obliga sa-l privească. Brenda tresare ușor, îl privește cu teama, apoi ii aminteste:
   - Ai spus ca doar vorbim.
   - Doar vorbim, aproba el, retragandu-si mana. Unde ai fost, în tot timpul asta?
   - La căsuța mea de la tara. Acolo ma retrag când am nevoie de o pauza.
   - Ai fugit de mine, de fapt.
   - Da, am fugit de tine.
   - Nu vreau sa mai fugi de mine.
   Doamne, omul asta nu putea sa o privească normal? Numai cu valvatai in ochi. Arata  gata de atac, în orice moment.
   - Nu mai fug. Nu am de ce. Tu îți continui viata ta, eu îmi vad de a mea, nu vad de ce as fi nevoita sa mai fug.
   - Pentru ca te voi cauta.
   Brenda înlemneste. Se uita la el cu ochi de căprioară speriata. Priveliste greu de suportat pentru el.
   - De ce sa ma cauți?
   - Pentru ca vreau sa te vad. Sa-ti vorbesc. Sa te ating, sa te sărut și sa ti-o trag pana leșini. Dar, ultimele gânduri le ținuse pentru el.
   - Nu are nici un sens. Nu trebuie sa faci asta. Încearcă ea sa se apere.
   - Te rog, Brenda, nu te mai teme de mine. Ma ucide gândul ca ti-e frica de mine. Nu vreau sa îți fie frica de mine.
   - Ușor de zis. Eu vreau doar sa ma lași în pace. Sa îmi continui viata liniștită.
   - Îmi pare rău, dar nu pot face asta. Spune el și se lasă pe spătarul scaunului. Pur și simplu, nu pot. Trebuie sa te mai vad. Nu mai fugi de mine. Pentru ca o sa te găsesc oriunde te-ai ascunde. Nu vreau sa fac asta. Dar dacă fugi de mine, o voi face.
   - Ma ameninți?
   Rage putea sa ii simtă îngrijorarea din glas. Oftează ușor și ii raspunde:
   - Nu, nu te ameninț. Îți spun doar ca te voi cauta. Și vreau sa înțelegi ca nu îți voi face rău, în mod conștient, niciodată.
   - Asa e, tu doar inconștient faci rău.
   Replica ei dura îl irita și mai mult.
   - De regula, când ma întorc dintr-o misiune, câteva zile nu sunt în apele mele. Sunt confuz, dezorientat, de obicei ranit și sedat. Îți promit ca nu te voi cauta în zilele alea. Voi sta departe de tine. E bine asa?
   Brenda realizează ca el vorbea despre viitor. Nu înțelegea ce voia de la ea. Era confuza, îngrijorată, nu știa ce sa răspundă. Culmea e ca și ea își dorea sa-l mai vadă.
   - Nu înțeleg ce urmărești, dar fie.
   - Asta înseamnă că nu vei mai fugi?
   - Nu voi mai fugi. Dar trebuie sa știu ce vrei.
   - Vreau sa te vad.
   - Nu e suficient. De ce nu ne putem continua viețile ca și pana acum?
   Rage o privește de parca ar avea cărbuni încinși în ochi. Brenda își simte pielea încălzită de privirea lui nimicitoare. Înghite în sec, dar are gatul uscat de emoție, simte cum stomacul i se strânge, aerul devenea insuficient... Si doar o privea. De parca ar vrea sa o mănânce, intr-adevar, dar se ținuse de cuvânt, și nu o atingea. Doar vorbeau și o privea.
   - Tu îți poți continua liniștită viata ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic? O întreabă răgușit.
   - Nu, normal ca nu. Dar tu poți.
   - Nici eu nu pot. Nu mi te pot scoate din gând.
   - Va trebui sa încerci. Acum ca m-ai văzut și ști ca sunt bine...
   - Nu înțelegi nimic, fetito. O intrerupe el cu vocea lui joasa, ca o șoaptă. Nu e vorba de asta. Și poate ca fizic ești bine. Dar tu, fetito, ești departe de a fi bine.
   - Poate ca as fi daca m-ai lăsa în pace. Răspunde ea în șoaptă, de teama sa nu-i tremure vocea din cauza emoției.
   - Înțelege ca nu pot sa fac asta.
   - Nici dacă îți cer în mod solemn?
   - Poți obține un ordin de restricție, dar îți garantez ca nu ma va putea opri. Nu ma va tine departe de tine prea mult timp.
   - Nu ma gândeam la asta, nu aveam de gând sa merg atât de departe.
   - Atunci ramai aproape. Ti-am spus ca nu am de gând sa-ti fac rău.
   - De ce, Rage? De ce?
   El tace, indreptandu-si privirea din nou în depărtare.
   - Intr-un mod nedorit de tine și dureros, mi-ai oferit alinare intr-un moment în care aveam nevoie mare de asa ceva. De fapt, am luat cu forța. Nu ma refer la actul sexual în sine. Ma refer... Ști, când eram copil și ma jucam cu prietenii mei afara, dacă unul din ei cădea și își zdrelea genunchiul, mama lui ii saruta rana și îl mângâia puțin, apoi era gata de joaca. Parca ii lua durerea cu o sărutare materna. Eu nu am avut niciodată parte de alinare materna, sau de vreun fel. Pana în ziua în care te-am violat. Eram convins ca erai o femeie plătită pentru asta, dar felul în care m-am simțit, atunci și după... Nici o femeie plătită nu m-a făcut sa ma simt asa. De fapt, nimeni.
   Brenda încearcă sa înghită nodul din gat. Simțea ca nu e momentul sa pună întrebări, dar ar fi vrut sa știe ce se întâmplase cu copilăria lui. Cu viata lui...