PHOENIX

DOUĂZECI ȘI ȘASE

   - Rage, trebuie sa-ti revi. Știu ca nu ma auzi, dar trebuie sa îți revi. Ești acasă, cu toții ați ajuns acasă. Te rog, Rage, revino-ti.
   Brenda mângâia chipul adormit. Vânătăile se retrăgeau, lăsând în urma lor doar umbrele violentelor prin care trecuse Rage. Rana de la picior se vindeca frumos, cea de la brat începea sa facă crusta. Și rănile de pe piept începeau sa se închidă, cea făcută de glonț se vindeca mai greu, dar fizic, era pe drumul cel bun. Și medicii s-au mirat ca nu ii fusese atins nici un os, nici un organ. Din punctul lor de vedere, se putea trezi oricând. Dar trecuse o săptămână și el nu se trezea.
   - Cat devotament! Exclama ironic tânărul rezident care se ținea de fusta ei, facandu-si întrarea în salon.
   Fără sa spună nimic, Brenda aduna toate bandajele pe care le schimbase, le arunca la coșul de gunoi și se îndreaptă spre ușa.
   Rezidentul o prinde de brat și o trage spre el.
   - Ești foarte nepoliticoasa, de la o vreme. Mai exact, de când a venit mercenarul asta aici. Care e treaba, pana la urma?
   Întâi socata de rabufnirea tânărului, apoi enervata de tupeul lui, ea se smuceste din stransoare și ii arunca plina de venin:
   - Oricare ar fi treaba, nu te privește pe tine. Te-am rugat frumos, o data, sa ma lași în pace. Acum îți spun că dacă nu înțelegi sa ma lasi în pace, ți se va face raport și vei zbura de aici.
   - Mult curaj ai sa-mi vorbești asa, din moment ce printul tău adormit rămâne în mâinile mele pana la schimbul de tura.
   Nevenindu-i sa creadă ce aude, Brenda rămâne blocata în loc, holbandu-se la el. Acesta o prinde de mijloc și o trage spre el.
   - Ar trebui sa fi mai drăguță cu mine.
   - Ar trebui sa ai un motiv serios sa o ți asa, se aude tunand vocea ragusita a lui Rage.
   - Rage, șoptește ea cu lacrimi de fericire în ochi. Dar fericirea e de scurta durata, când vede strafulgerarea periculoasa din ochii lui, în momentul când el da sa se ridice.
   Tânărul o eliberează imediat pe Brenda, spaima citindu-se în ochii lui. Da, Rage poate avea efectul asta asupra oamenilor.
   - Dacă vrei sa-ti rămână oasele întregi, te sfătuiesc sa ieși în momentul asta și sa nu te mai prind pe aici.
   Rezidentul se depărtează precaut de Brenda, înghițind în sec. Chiar și asa ranit, slăbit, Rage era capabil sa inspira teama prin statura și atitudinea lui. Dar, mai ales, prin privirea lui feroce.
   - Hei, băiețaș! Striga Rage înainte ca acesta sa părăsească salonul. Dacă o mai atingi vreodată pe fata mea, poți sa-ti scri plăcuța funerara.
   Tânărul părăsește încăperea în graba, iar Brenda răsufla ușurată ca nu s-a lăsat cu vărsare de sânge. Apoi îl privește pe Rage precauta. Ii era teama sa se apropie, desi i-ar fi sărit în brate. Dar ținea minte ce ii spusese în urma cu puțin timp. Ca avea de gând sa se tina departe de ea, o vreme, pana își revenea. Acum o privea cu ochii lui negri, stăruitor, pătrunzător, și nu știa la ce sa se aștepte.
   - Rage? Întreabă ea cu nesiguranță.
   - Sunt în regula, fetito, poți sa te apropi. Ii spune  el parjolind-o cu privirea. Se rezemase de tăblia patului, asezat turcește, stramband ușor din gura când făcuse efortul. Cu toate ca înainte păruse gata de atac, fără nici o problema. Ar fi făcut abstracție de orice piedica, ar fi dărâmat tot in calea lui pentru a ajunge la ea. Pentru a îndepărta pericolul din calea ei, pentru a rupe mâinile bărbatului care îndrăznise sa o atingă.
   Acum respira greu, era ametit și ura sentimentul de slăbiciune din tot corpul. Îl dureau membrele, îl enerva durerea din piept, apoi simte o durere mai puternica în brat. La naiba, nu avea nevoie de toate astea tocmai acum, când se putea delecta cu chipul ei angelic. Când ea era acolo, putea sa o vadă, sa o simtă... Probabil delira din nou. De câte ori era la marginea prăpastiei, gândul la ea, la gingășia ei, la ochii ei verzi, la zâmbetul ei superb, îl trăgea înapoi și îl ancora în realitate, ii dădea forța să îndure, sa continue, sa razbeasca prin orice.
    Simțea salteaua patului cum se lasă ușor sub greutatea ei, deschide ochii și o vede privindu-l îngrijorată. Apoi simte atingerea delicata a mâinii ei pe fruntea lui. Senzații puternice ii strabat trupul, cum nu mai simțise de mult. Închide ochii din nou și savurează acel sentiment de extaz, și teama îl cuprinde în gheare. Teama ca va deschide ochii și se va afla din nou pe câmpul de lupta, în bătaia gloanțelor, în strigatele agonizante ale camarazilor căzuți, în infernul din fata liniilor inamice.
   - O sa merg după doctor, ai nevoie urgenta de consultație.
   Vocea ei suava îl aduce înapoi, în realitatea pe care o trăia în acel moment. În acel moment de liniște, de beatitudine,  în care atingerea ei era tot ce avea nevoie ca sa se simtă bine.
   O prinde de mana cu care îl mângâia ușor și i-o tine pe obrazul lui înăsprit de barba crescuta. De teama ca o data cu atingerea ei, va dispărea tot raiul în care era și va fi aruncat din nou în iad.
   - Ramai, spune el scurt, poruncitor. Apoi deschide ochii și o privește în stilul lui pătrunzător.
   - Ramai cu mine. Spune din nou, mai încet de data asta.
   Brenda tresarise ușor, dar nu-si retrase mana de pe obrazul lui. Își pune și cealaltă mana pe celalalt obraz al lui și ii spune incetisor:
   - Trebuie sa te vadă un doctor. E o procedura vitala.
   - Mai ramai cu mine.
   - Atunci trebuie sa ma lași sa-ti schimb bandajele.
   - Te las sa-mi faci ce vrei tu, atâta timp cât ramai cu mine. Spune el hotărât.
   Brenda înghite în sec, dar tine sa ii spuna:
   - Pe urma, voi aduce un doctor. Ma întorc și eu, ma întorc, Rage.
   El ii da drumul la mana și o lasă sa-i desfaca bandajul din jurul pieptului.
   Cu mișcări ușoare, pricepute, dar temătoare, ii desface bandajul ce se cerea schimbat. Nu era confortabil sa simtă mișcare în zona dureroasa, dar ar fi indurat orice, numai sa o tina aproape de el.
   Având în vedere ca nu știa ce ar putea sa-i spună, ultima data când s-au văzut nu s-au despărțit în condiții fericite, se lasă în mâinile ei tămăduitoare și inchide, din nou, ochii.
   Brenda lucrează cu grija, mișcările ei ușoare peste pieptul lui ranit erau ca un balsam. Un gând nebunesc ii trece prin minte, sa rămână ranit o veșnicie și ea sa-l dezmierde cu atingerile ei delicate, o veșnicie. Se simțea vrăjit, sedat, era incredibil sentimentul de ușurare și relaxare. Pana când totul se oprește, totul se intuneca.