PHOENIX

OPT

   Se apleacă ușor, spre buzele ei întredeschise, ca o invitație. Se oprește milimetric cu buzele de ale ei. O privește mistuitor în ochi, așteptând o retragere din partea ei. Dar ea era incremenita. Își ținea respirația, inima nu mai bătea, în jur nu se mai auzea nimic, totul se oprise în loc.
   Incapabil sa se mai abțină, Rage ii atinge ușor buzele care îl chinuisera în tot timpul asta. Ușor, ca o adiere de vânt. O ținea bine, nu ar fi putut sa evadeze din încleștarea lui, insa nu simțea nici o rezistenta din partea ei. Atunci ii prinde delicat, buza de sus între buzele lui, și își trece fin limba peste ea. Ii simte cutremurul și ii prinde și buza de jos, sorbind ușor, mangaind cu limba suprafață neteda și plina a buzei inferioare. Era un deliciu sublim. Se abtinea mult sa nu ii devoreze gura, cum ar fi făcut în mod normal. Dar nimic din ce făcuse cu roșcata asta superba nu fusese normal. Nimic din ce simțea din atingerea buzelor ei, nu era normal. Pentru ca nu ar fi numit asta sărut. Era o delectare delicioasa cu un desert interzis. Nu ii venea sa se oprească, se îmbăta de dulceața buzelor ei, le savura cum savurezi o inghetata delicioasa în toiul verii. Dar ii era teama sa ia mai mult. Ii era teama sa ia tot acum, pe urma sa nu mai rămână nimic. Pana la urma, și periculosul Rage se temea de ceva. Se desprinde cu dificultate de buzele ei îmbietoare și sexy, o sprijină de el, simtind-o ca are nevoie. O tine în îmbrățișarea lui, calmand-o cu mangaieri blânde pe spate.
   - Vino, fetito, te duc acasă, ii spune el cu vocea lui ragusita.
   Fără sa mai zică nimic, Brenda se lasă condusa la mașină și se așează pe scaunul pasagerului, își pune centura si așteaptă sa pornească mașina. Era teleghidata. Nu putea gândi limpede, nu putea rationa acum. Respira greu și se simțea slăbită, ametita. Nu avea nevoie de asa ceva. Nu avea nevoie de complicații în viata ei, și asa complicata. Nu avea nevoie de un stres în plus.
   Rage conducea serios, fără sa vorbească, fără sa ii arunce măcar o privire. Brenda observa uimita ca el mergea în direcția unde locuia ea, fara sa o fi întrebat nimic. Ii demonstra clar, ca dacă voia sa o găsească, o va face fără dificultate. Și dacă știa unde sta, nu o deranjase niciodată. Oprește mașina în fata imobilului în care locuia ea și abia atunci isi indreapta privirea spre ea. Brenda il privește uimita, trimițând o mulțime de întrebări nerostite din ochii ei verzi. El își duce palma la obrazul ei fin și ii mângâie ușor, cu degetul mare, pielea catifelata.
   - Da, știu unde stai. Nu pentru ca intenționez sa te hartuiesc. Răspunde el la una din întrebările citite în ochii ei.
   - Atunci de ce?
   - Ști ce am învățat pe propria piele? Temerile ți le învingi dacă le înfrunți. Ti-am spus ca vreau sa te mai vad. Vei petrece timp cu mine și vei ajunge sa nu te mai temi de mine.
   - Cred ca cel mai bine ar fi sa își vadă fiecare de viata lui.
   Retragandu-si mana de pe obrazul ei, expresia fetei lui se schimba brusc, intr-una de nepătruns. De gheata. Coboară din mașina, ocolește cu pași mari și ii deschide portiera. Brenda coboară din mașina asemeni unui condamnat care se îndreaptă spre ghilotina.
   - Ne vedem mâine, ii spune el printre dinți.
   Fără sa spună nimic, ea se îndreaptă cu pași grăbiți spre întrarea în imobil. Abia când ajunge în apartamentul ei și încuie ușa, da drumul aerului din plămâni. Se lipește cu spatele de ușa și încearcă sa își normalizeze bătăile inimii. Dacă ar fi fost mai tranșanta și hotărâtă, poate ca ar fi cedat din insistentele nebunești de a o cauta în continuare. Dar data viitoare, ii va spune clar ca ei doi nu au  de ce sa se mai vadă. Ca ea nu vrea sa îl mai vadă.  Nu a știut sa fie ferma, sa fie categorica. Nici nu putea, în preajma lui. O domina, o intimida, o fascina si o dădea peste cap. Simpla lui privire atintita asupra ei, o întorcea pe dos.
   Se dezlipește de ușa și merge spre baie, cu intenția sa-si facă un dus și încerce sa se relaxeze. Tot trupul ii era tensionat. Nu-i ieșea din gând felul în care o sarutase. Modul delicat și sublim în care ii alintase buzele. Cum nu o facuse nimeni pana atunci. Atat de delicat încât nu-i venea sa creadă ca era aceeași persoana care o dezvirginase cu brutalitate.
   Apa călduță care ii curgea pe trup nu o relaxa. Enervata, se spala repede și iese din dus. Ii era ciuda pe propria persoana când constata ca abia aștepta să îl revadă. Ce nebunie!
   În tot timpul asta, Rage era pe plaja lui privata, cu tălpile în nisipul cald și cu o bere rece în mana. Contempla asfințitul, dar nu se bucura de priveliște, era cu gândul doar la ea. La zâna cu parul de foc ce ii puse inima pe jar. Nu înțelegea ce s-a întâmplat atunci, la spital, dar știa ca de atunci numai la ea se gândea. Era conștient ca nu era loc în viata lui de idile, de legături amoroase care sa implice sentimente, dar fetita asta îl puse pe jar. De obicei, femeile veneau și plecau din viata lui, fără implicații sentimentale. Era totul simplu, era rezumat la nevoile carnale și atât. Dar fetita asta... Era ceva diferit. Era ceva unic. Era ca o ploaie calda de vara intr-un deșert. El era deșertul ce avea nevoie disperata  de apa. Ea era ploaia lui de vara.
   Poate ca avea nevoie de o misiune noua, sa-si distragă atenția. De obicei stătea acasă câteva săptămâni între misiuni, sa se reculeaga, dar acum se gândea serios sa plece mai repede. Camarazii lui nu vor fi foarte încântați. Sigur vor dori sa rămână puțin acasă, lângă familiile lor. Sa se odihnească. Era egoist din partea lui sa le ceara sa plece atât de repede. Poate va găsi o echipa de împrumut, sa se poată deplasa.
   Gândurile lui sunt tulburate de sunetul strident făcut de telefon. Îl scoate din buzunar și răspunde voios când vede apelantul.
   - Hei, Lance!
   - Ai uitat de petrecere? Îl cearta camaradul lui la telefon.
   O, da, petrecerea. Uitase complet. Chiar ca frumoasa roscata ii luase mințile.