PHOENIX

DOUĂZECI ȘI CINCI

   - E nebun?! Ce vrea sa facă?
   - Ne da o șansă să acționăm.
   Lance îl privea de la depărtare pe Rage cum iese din formație, înaintând cu arma în mana, în bătaia gloanțelor.
   - Știe ca suntem aici, spune Lance. Ne-a văzut!
   - Cum e posibil sa ne fi văzut? Și inamicul nu? Se incrunta Tim.
   - Știe ce echipa are și stie ca venim după el. Dacă au trimis echipa de curățenie, numai noi puteam fi aceia. Deci, ne aștepta. Știa ca venim.
   - Și stie ca suntem înconjurați. Spune Jim cu tristețe. Nu pot sa cred ca se sacrifica pentru noi!
   - Ba sa crezi. Dacă atrage atenția asupra lui, ne da noua șansa să acționăm. Și va face prăpăd, pana reușim noi sa ajungem în tabăra. Va rezista cât va fi nevoie, sa ajungem noi acolo.
   - E nebun, îți spun! Zice Tim cu ochii umezi, emotionat de curajul, devotamentul și puterea de sacrificiu a căpitanului lor.
   - Mergem cu toții acasă, băieți. Nimeni nu rămâne în urma. Nimic nu ne frânge. Suntem o forță! Suntem invincibili!
   Urmăresc cu sufletul la gura cum Rage își abandonează arma descărcată și se napusteste asupra inamicului cu baioneta. Doar cu baioneta. Dar știa sa folosească baioneta aia. Aplica lovituri puternice și precise, menite sa ucidă pe loc.
   - Haideți. Acum e momentul. Striga Lance când vede semnalul aliaților din partea cealaltă a câmpului deschis  si pornesc cu toții după Rage.
   Acesta secera forțele inamice cu determinare de fier. Furia dezlantuita reducea drastic numărul afganilor.
   Lance si ai lui se grăbeau sa ajungă, nu știau cât va mai putea rezista eroul lor.
   O explozie ii incremeneste pe loc, urmata de mici proiectile care le suierau pe la urechi.
   - Sa-mi bag... spune Jim, tinandu-se de umăr. O alice ii pătrunse în carne.
   - Idioții ăștia au mine cu alice?! Urla Lance cautandu-l din priviri pe Rage. În infernul dezlănțuit, ii vede trupul culcat la pământ.
   - Acoperiti-ma! Le striga celorlalți și o rupe la fuga prin ploaia de gloanțe. Ai lui îl acopereau cu strășnicie, reușind sa ajungă lângă Rage. Se trântește la pământ lângă el. Ii pune repede mana la gat, sa vadă dacă mai are puls. Îl simțea slab, dar îl simțea.
   - Rage! Rage! Haide frate, nu ne lasa acum! Ne întoarcem cu toții acasă! Nimic nu ne frânge, idiotule, nici măcar o mina detonata! Raaage!!!
   - Brenda, spune el încet.
   Lance răsufla ușurat, dar constata ca prietenul lui nu delira, el încerca sa-i spună ceva, dar nu reușea.
   - Orice vrei sa-i spui, ii vei spune tu. Pentru ca direct acolo te duc.
   - Nu, nu acolo, șoptește Rage, iar Lance trebuie sa-si aplece urechea spre el ca sa-l poată auzi.
   - Nu trebuie sa fie lângă mine când... când...Dar totul se intuneca și Lance îl zguduie disperat.
   - Rage! Haide, omule, nu ceda acum! Raage!!!

   Din fericire, glonțul nu i-a afectat nici un organ, nici o artera, iar alicele nu erau înfipte adânc. Doctorii reușiseră sa curețe rănile și sa le coase. La prima vedere, rana de la picior ridica probleme, crezând ca i-a fost sectionata artera femurala. Dar, din fericire, rana nu era atât de adâncă și se va vindeca fără probleme.
   După patru ore extenuante, intervenția este declarata un succes și pacientul este transportat la terapie intensiva. Brenda iese ca teleghidata din sala de operație și pe holuri se întâlnește cu Lori, care aștepta, îngrijorată, sa iasă medicul de la Lance. Îl recunoscuse pe Rage când îl transportase pe targa, când o văzuse pe Brenda ieșind tot de acolo, își da seama imediat ca asistase la tot.  Brenda face câțiva pași spre Lori, apoi se prăbușește inconștientă, la podea.
   - Brenda! Striga ea repezindu-se la trupul inert al roscatei. Cineva sa ma ajute! Striga apoi fără sa se uite în jur. Imediat este înconjurată de medici și data la o parte. Brenda este dusa intr-un salon din apropiere. După o jumate de ora, unul din rezidenti vine la Lori și o informează.
   - Brenda e în regula. Doar ca are nevoie de odihna. Este surmenajul din ultimul timp. A tot făcut ture duble, nu s-a alimentat corespunzător și a clacat. Nu-ti face griji. O vom pune pe picioare.
   - Mulțumesc. Spune ea încet, dar rezidentul se depărta deja.
   Acum aștepta să poată întra la Lance. Încă nu o lăsau sa-l vadă. Oare ce se întâmplase cu Rage? Ceilalți păreau în regula, erau răniți ușor, doar el a ajuns inconștient. Din nou. Lori își sprijină capul de peretele rece al holului și oftează profund. Dacă omul asta s-ar lăsa iubit...
   - Puteți întra la el, dar aveți grija sa nu se obosească prea tare, spune doctorul ieșind din salonul lui Lance.
   Ea întra intr-un suflet, și îl vede pe logodnicul ei admirandu-si noul bandaj de la bratul stâng.
   - Lance, iubitule! Exclama ea cu lacrimi în ochi, imbratisandu-l.
   - O, Doamne, iubito, ce dor mi-a fost de tine. Spune el strangand-o la piept.
   - Ești bine, da? Nu ai nimic grav, ii spune ea mangaind chipul iubit.
   - Nu ma simt atât de nasol, precum arat. Rade el. Au zis ca ma țin pana mâine pentru investigații, dar dacă lucrurile se mențin asa, mâine seara luam cina împreună.
   Lori îl îmbrățișează din nou, bucuroasa ca nu a pățit nimic grav.
   - Rage? Întreabă el, intunecandu-se la fata.
   - Încă nu știu. Era inconștient, au trebuit sa-l resusciteze.
   - O, nu!
   - Au reușit, apoi l-au băgat direct în operație. Încă nu s-a trezit, e la terapie intensiva. Brenda a asistat doctorii la operație.
   - O, Doamne! Biata fata!
   - A leșinat, Lance. După ce a ieșit de acolo.
   - Îl iubește, fata asta chiar îl iubește. Și fraierul nu-si da seama, sau nu crede. Nu știu ce e în mintea lui. Când am văzut explozia, atât de aproape de locul unde era el... Am crezut ca l-am pierdut. O striga pe ea, Lori. Se gândea la ea. Dacă l-ai fi văzut cum intrase în rândurile lor, cum ii secera... Ca sa ne obțină noua timp, sa ajungem la ceilalți, sa-i putem scoate.
   - Sunteți acasă cu toții, acum. S-a terminat, Lance. Nu ai voie sa te obosești. Trebuie sa te odihnești. Ați ajuns cu totii acasă.
   - Da, mereu ne întoarcem, nu? Jim cum e?
   - Sophia e cu el acum. Au lasat-o și pe ea sa-l vadă. La fel ca tine. Medicii au fost optimiști, în privința tuturor, mai puțin a lui Rage.
   - Ticălosul are noua vieți. Ar face bine sa-și revină, altfel, ma duc după el în iad și îl bat de-i suna apa în cap. Zici ca renaște din propria cenușă, nenorocitul naibii! Când zici ca e mai rău, atunci isi revine spectaculos, de parca nu ar fi avut nimic.
   - O sa-si revina și de data asta. Ai sa vezi.