PHOENIX

PAISPREZECE

   - Saruta-ma! Saruta-ma, Rage!
   Răspunsul ei venise mai mult ca o rugăminte, prinzandu-l cu garda jos. Fiori puternici ii razbat intregul corp, pana în măduva oaselor. Ii venea sa o mănânce pur și simplu. Dar era conștient ca trebuia sa fie calm și sa acționeze blând. Asa ca se apleacă din nou asupra ei și ii cuprinde buza de sus, cu tandrețe, între buzele lui flamande. Își trece ușor limba peste pielea neteda și fina, apoi ii cuprinde și buza de jos. Înnebunit de senzația imbatatoare pe care i-o oferea buza ei între ale lui, i-o suge ușor, trecandu-si limba de câteva ori peste ea. Apoi i le suge mai tare, îmbătat de euforia momentului, își strecoară limba în căldura gurii ei. O cauta pe a ei, o găsește, o mângâie și o suge. Își deschide gura mai mult, obligand-o sa facă același lucru, permițând acces nelimitat limbii lui însetate de gura ei, de buzele ei. Brenda se agata de el, simtind nevoia de sprijin. Rage o simte ca ii aluneca din brate și o prinde zdravăn, sustinandu-i greutatea cu bratele lui vanjoase. Și el simțea ca își pierde cumpătul, adâncit în dulceața gurii ei, nu se mai putea opri. Deși știa ca trebuia sa se oprească, sa nu ia mai mult decât era dispusa sa ofere, dar nu se putea opri. Intrase intr-o frenezie cum nu i se întâmplase niciodată, cu nici o femeie, deși avusese multe. Se adâncea tot mai mult în gura ei, apăsa tot mai tare, sugea tot mai violent.
   Ametita și vrajita, Brenda scanceste ușor, lipindu-se de el. Și atunci ii simte întăritura masiva din spatele slitului. Incremeneste și încearcă sa se retragă, dar bratele lui o țineau captiva prin forța bruta. Începe sa între în panica, dar gura lui o domina pe a ei, o invada cu forța.
   Simtindu-i trupul tensionat brusc, Rage realizează ca ea ii simțise erectia și cu eforturi supraomenești, se desprinde de ea, respirând greu. O parjoleste cu privirea, preț de câteva clipe. Gafaiau amândoi. Rage se da câțiva pași în spate, pentru binele ei și pentru promisiunea făcută, și spune răgușit:
   - Trebuie sa ma răcoresc. Fara alte cuvinte, se îndreaptă spre valurile nărăvașe care biciuiau țărmul, și se arunca în el, cu haine cu tot. Brenda rămâne cu privirea la el, cum se pierde în valuri, cum revine la suprafață, apoi iar se scufunda. Încă respira greu. Inima ii bătea cu putere, sufletul ii era zdruncinat din cauza emoțiilor puternice la care fusese supusa, din cauza unui sărut. Un sărut, asta a fost tot. Dar ii rascolise întreaga ființa. Ii spulberase calmul și liniștea. Bărbatul asta ii întoarse viata cu susul în jos.
   Îl privește vrajita cum iese din valurile înspumate. El vine direct la ea și ii întinde mana. Ea o accepta și îl lasă să o conduca spre casa. Dar când ajunge în prag, se oprește și își retrage mana din a lui.
   - Intram doar sa ne schimbam. Ii explica el. Eu ma schimb în dormitorul meu, tu în baie, sau unde dorești. O sa îți dau un tricou de-al meu, pana mâncăm, se va usca al tău. Atât tot. Brenda accepta tăcută și îl urmează în casa. El dispare intr-o camera și revine cu un tricou perfect împăturit.
  - Poți sa porți asta, chiar dacă îți va fi pe post de rochie, ii spune el și dispare înapoi în camera. Ea se repede la baie și constata ca și jeansii trebuiau înlăturați. Asa ca rămâne în tricoul lui, pana se vor usca hainele ei, afara, în briza călduță. În scurt timp revine și el, îmbrăcat lejer în bermude și tricou, și ies, împreună afara.
   Imediat, telefonul lui Rage suna și curierul își anunță sosirea cu cina lor. Brenda se așează la masa și privește spre orizontul întunecat.
   El încerca să se comporte normal, ca ea sa nu sesizeze tensiunea din corpul lui la vederea picioarelor ei goale.
   Vine cu meniurile la masa și se așează și el. Nici unul nu începe sa mănânce, parca dispăruse și foame și pofta și tot. O, el avea pofta, și încă ce pofta... Dar nu de mâncare.
   - Îmi pare rău dacă am forțat nota mai devreme. Spune el intr-un final, privind-o intens. Nu știu cum ești tu obișnuită, sau ce îți face placere și cum, dar va trebui sa ma ghidezi. Nu vreau sa o iau pe panta greșită și sa te pun pe fuga.
   Ea nu reacționa nici cum, doar privea în farfurie, neobservand nimic de acolo, de fapt.
   - M-ai auzit, Brenda? Întreabă el încet.
   Da, îl auzise, dar nu era capabila sa-i ofere un răspuns. Vorbele lui erau clare, dezvăluind tranșant de sincer intențiile lui expuse deschis.
   - Te rog, vorbește cu mine. Ii spune el, simtind cum îl cuprinde disperarea, când ea rămâne tăcută. Vorbește cu mine, Brenda.
   - Eu... eu... incapabila sa articuleze cuvintele care i se îngrămădesc în minte, ea înghite în sec și încearcă din nou: eu nu știu ce sa spun. Nu... nu știu.
   Lacrimi mari începeau sa se rostogolească pe obrajii ei, nici ea neînțelegând clar sursa lor.
   Și iar ii înfipse un pumnal în inima, cu ochii ei înlăcrimați.
   - Poți spune ce vrei de la mine, și cum vrei. Îmi poți spune ce îți face placere și cum. Ii spune el, simtind ca începe sa mocneasca pe interior.
   - Dar eu nu vreau nimic de la tine, eu... eu nu vreau nimic, încearcă ea sa articuleze cuvintele, înainte sa o napadeasca sughițuri de plâns isteric. Se simțea în punctul acela. Încă o vorba de-a lui și izbucnea în hohote.
   Simtind cum disperarea ii învăluie sufletul, Rage ii spune direct:
   - Tu înțelegi ca te doresc cum nu am dorit nici o femeie în viata mea?! Chiar nu realizezi ca vei fi a mea?! ESTI a mea, fetito, și dacă nu te simțeam ca te aprinzi când te iau în brate, poate ca stăteam la distanta. Dar și tu ma dorești, doar ca nu vrei sa recunoști asta fata de propria ta persoana, ti-e teama de ceea ce simți, fetito! Ti-e teama și de mine, știu. Dar niciodată nu voi face ceva împotriva voinței tale. Niciodată nu se va întâmpla ceva din ce nu-ti dorești. Dar accepta ca ești a mea! Și te voi avea, mai devreme sau mai târziu. Iar asta se va întâmpla la cererea ta. O sa ma rogi, fetito, vei vedea.
   Brenda se simțea ca molia de noapte, atrasa de foc. Iar focul lui ardea în valvatai pentru ea. Ii explicase clar și dur intențiile lui.
   Rage era conștient ca merse un pic prea departe, dar nu mai putea. Nu mai suporta chinul la care era supus sufletul lui, trupul lui. Barierele trebuiau rupte. Își propuse sa fie gentil și răbdător, dar el era un om impulsiv, vulcanic. Era obișnuit sa facă ravagii pe unde mergea, sa lase fum și scrum în urma. Cretinule, nu ești în misiune și fata asta e speriata de tine. Ești sigur ca vrei sa cucerești prin forța? Nu ești în misiune, fraiere!
   Brusc, ea se ridica de la masa și o ia la fuga spre poarta proprietății. Obosit de atâta goana, Rage o prinde rapid din urma și o imobilizeaza cu spatele de stâlpul de fier, al porții masive. Mâinile lui se inclesteaza în jurul ei, ca o cobra gata sa-si înghită prada. Brenda citește furie în ochii lui.
   - Nu ai înțeles ca nu poți fugi de mine? Ii șoptește el printre dinți, cu fata aproape de a ei. Nu poți fugi de mine, fetito! Și chiar dacă reușești, cumva, eu te voi găsi. Oriunde te vei ascunde, te voi găsi.
   - De ce ma obligi? Întreabă ea cu voce stinsa.
   - Te oblig sa-ti permiți ceea ce îți dorești, de fapt. Și poți avea. Sa nu-ti mai negi sentimente pe care le ai, oricum. Pe care le trăiești, oricum. Te simt, fetito, nu ai idee cum te simt... Felul în care corpul tău răspunde la atingerile mele este real, este intens, iar eu îl simt. Te trădează propriul trup, fetito. Atunci... De ce te opui?