PHOENIX

NOUA

    - Da, am uitat! Recunoaște Rage fără remușcări.
   - Jim a anunțat de mult ca da o petrecere de retragere. Cum sa ratezi asa ceva?!
   - Iau un taxi și vin acum. Nu te ambala. Ajung repede.
   Uitase complet. Nu-i venea sa creadă ca uitase de petrecerea de rămas bun a camaradului lor de nădejde.
   Își comanda un taxi și ajunge destul de repede la casa lui Jim, unde petrecerea în aer liber, era în toi. Evident ca era așteptat și primit cu aplauze, evident ca toată lumea se bucurase când ajunge și el.
   Se bucura pentru Jim, merita sa se stabilească, sa ducă o viata liniștită lângă familia lui. Și îl aprecia ca a știut când sa se retragă. Mulți nu o făceau la timp și rămâneau în urma lor soții îndoliate și copii orfani.
   Retragandu-se lângă veranda casei, admira priveliștea vesela din curtea lui Jim. Prietenii lui râzând și închinand pahare unii, în cinstea altora, soțiile sau iubitele lor fericite pe lângă ei, frați și surori, părinți... Erau ca o familie cu toții. Numai el se simțea exclus. Ca și când nu ar avea ce cauta în peisaj. Privindu-i pe fiecare, își amintea de toate momentele critice prin care au trecut împreună. Toate ororile pe care le-au văzut împreună. Toate chinurile prin care au trecut împreună.
   - Ca sa vezi, pana la urma, marele și fiorosul Rage s-a întors.
   El nu trebuie sa-si îndrepte privirea spre posesoarea vocii suave. Știa cine era. Prietena surorii lui Tim venea mereu la adunările lor, pentru ca spera sa-l întâlnească. De fiecare data îl întâlnea și de fiecare data se lasă cu doua, trei zile de sex sălbatic și intens. Știa ca era topita după el. Știa ca o putea avea oricând ar dori. Era o femeie frumoasa și ea stia asta. Ar putea avea orice bărbat ar dori, dar ea îl dorea pe el. Iar el nu era dispus sa-i ofere mai mult decât câteva întâlniri incendiare între misiuni.
   Nu o privește când ii răspunde, după ce mai ia o gura de bere:
   - Bună, Amy. Ce mai faci?
   Tânăra se agata de bratul lui și se lipește de el, în mod sugestiv.
   - Îmi era dor de tine, ști?
   Atunci el își îndreaptă privirea spre chipul ei. O privește atent, căutând frumusețea care o văzuse în ea, cândva... Cumva, parca nu mai era la fel de frumoasa. Cumva, ochii ei căprui erau comparați cu niște ochi verzi. Parul ei șaten era comparat cu niște flăcări de par roșcat. Buzele ei subțiri erau comparate cu un festin de buze pline și moi... și fine... Sânii ei obraznici evidențiați de un decolteu ostentativ, erau comparați cu niște sâni plini, frumoși, ascunși de țesături moi. Talia ei dreapta era comparata cu o talie frumos curbata. Soldurile înguste erau comparate cu niște solduri bombate, rotunde, iar picioarele subțiri erau comparate cu niște picioare zvelte, frumos conturate. Și tot ce vedea la fata asta era comparat cu tot ce văzuse la alta fata. Și nimic nu se mai ridica la standardele acelea înalte. Era frumoasa, Amy, cândva o găsise atrăgătoare, dar acum nu o mai putea privi cu aceiași ochi. Brenda il vrajise cu totul, ii luase mințile, iar acum nu se putea bucura în voie de un trup cald de femeie frumoasa pentru ca totul se raporta la ea.
   - Ar trebui sa te reorientezi, Amy, ii spune indreptandu-si privirea spre petrecăreții veseli.
   - Doar nu ma respingi. Ii spune ea punandu-i o mana pe piept și una pe talie.
   - Ba da, exact asta fac, ii spune el nemilos. Găsește pe cineva mai tânăr sa-ti aline mâncărimile.
   - Ce tot vorbești acolo?! Ești tânăr și în putere. Vorbești ca un moș obosit. Se revolta ea indignata.
   - Asa ma simt, exact asa. Ca un moș obosit. Răspunde el, fără sa o priveasca în continuare.
   - Scuza-ma, te rog, spune apoi și se depărtează spre grupul vesel, lasand-o pe femeie spunegand.
   Ii era ciuda pe el ca își refuzase câteva nopți și zile toride, dar nu o mai dorea pe femeia asta. Pur și simplu. Dorea un trup anume. Tanjea după un trup anume. Avea nevoie de un trup anume. Și exact acel trup fugea de el.
   Târziu în seara aceea, Rage își ia la revedere de la prieteni și își comanda un taxi, spre dezamăgirea tuturor. Dar avea nevoie sa fie singur. Asa ca, o jumate de ora mai târziu, este din nou cu tălpile în nisip, cu fata spre mare, cu o bere în mana și cu gândurile la roscata lui frumoasa.

    - O sa va ucid pe toți, pana la ultimul.
   Ei râdeau. Era legat în lanțuri, la zidul torturii. Era slăbit, după o sesiune de tortura nemiloasa.
    Îl abandonasera, atârnând în lanțuri, când leșinase. Marea lor greșeală...
   - Ai spus ca e mort! Striga unul din ei panicat, în timp ce fugea de furia dezlantuita.
   - Dar era mort! Era mort! Striga altul fugind și el.
   - Și a înviat?! Nemernicule, trebuia sa te asiguri ca e mort.
    Tot ce se auzise pe urma erau țipete de groaza, urlete de durere, gemete de agonie. Și pe urma se lasă liniștea...
   Rage se trezește brusc, în alerta, pe nisipul călduț. Era noapte, sau dimineața, nu-si da seama. Nici nu-l interesează foarte mult. Se ridica de pe plaja și merge cu pași greoi spre casa. Când va putea dormi fără sa viseze la faptele ce s-au întâmplat? De ce nu visa și el spiriduși, sau panseluțe, ca alții?