PHOENIX

UNSPREZECE

   Terasa era amenajata pe o epava, înfiptă bine în nisip, mangaiata de valurile oceanului. De abia găsește Rage, o masa libera. Chiar lângă balustrada lustruita, cu priveliște spre ocean.
   - Dorești ceva anume? O întreabă el, ramanand in picioare, după ce ea se așează confortabil. Aici nu vine nimeni sa-ti ia comanda, trebuie sa mergi sa-ti iei ce ai nevoie.
   - Pai, ce îți iei tu, ia-mi și mie, spune ea incantata. Ii plăcea localul.
   - Ești sigura? Întreabă el nesigur.
   - Daaa, mi-e foame! Ii răspunde ea
   Fără sa mai zică nimic, Rage se întoarce militareste și se îndreaptă spre barul aglomerat.
   Brenda savurează priveliștea îmbietoare și realizează ca nu prea făcea ieșiri la ocean, deși asta e principalul motiv pentru care se mutase în Monterey, era aproape de ocean și ei ii plăcea soarele și plaja. Doar ca viata agitata și încărcată nu i-a mai lăsat timp sa se relaxeze puțin, câteva zile, măcar, pe luna, aproape de apa. Prea își închise viata și nu se ocupase puțin și de ea, de plăcerile ei, sa-si acorde un răgaz.
   Brusc, atenția ii este captata de trei tineri, îmbrăcați în uniforme militare, care se apropie de masa ei.
   - Ce avem noi, aici? Zice unul din ei, proptindu-si mâinile pe masa, aplecandu-se deasupra ei.
   - Ești singurica? Întreabă altul, asezandu-se pe scaunul din fata ei?
   Brenda era de-a dreptul terifiata. Incremeneste pe scaunul ei, incapabila de nici o reacție.
   Doua farfurii pline cu meniuri delicioase, aterizează pe masa, zgomotos.
   Cel care era aplecat impertinent peste ea, este luat pe sus și izbit de un pilon al epavei, iar cel care era așezat la masa, era ridicat în sus de gat, cu o singura mana. Rage avea jar aprins în ochi, când îl privește pe acesta cu fata foarte aproape de a lui. Individul nu îndrăznea sa miște un deget, îngrozit de privirea lui criminala.
   - Nu e singura, tuna Rage printre dinți, tradand intenția de crima cu premeditare din priviri.
   Își lasă o mana libera, în cazul în care al treilea se aventurează în vreo mișcare nesăbuita.
   Tânărul izbit de pilon, își revine din stupoare și încearcă sa atace, dar Rage ii prinde pumnul din zbor, rasucindu-i mana la spate și ingenunchiindu-l. Cel pe care îl ținea de gat, deja devenea livid la fata, respirând tot mai greu.
   - Hei, frate, nu vrem probleme, spune cel nevătămat. Nu știam ca este ocupata. Chiar nu vrem probleme. Dacă le dai drumul camarazilor mei, plecam imediat.
   Rage își privea adversarii cu furie vădită, gata sa-i mănânce de vii. Le-ar fi frânt oasele cu mâinile goale, asta se vedea în ochii și atitudinea lui.
   - O sa plecam acum, continua, curajos cel de-al treilea. Nu vrei sa omori pe nimeni, astăzi, Rage.
   Își întinde mâinile în semn de predare si adauga:
   - Ne întoarcem cu toții acasă, nu-i asa, Rage?
   Readus la realitate, Rage le da drumul celor doi, trantindu-i la podea.
   - Sa nu va mai vad! Tuna el cu vocea ragusita.
   Cei trei se depărtează în graba, impleticindu-se.
   - Ști cine este? Întreabă cel de-al treilea. Apoi tot el răspunde, ceilalți doi fiind prea buimaciti încât sa reacționeze altfel decât fugind:
   - Este Rage, spune el mândru, legenda beretelor verzi.
   - Beretele verzi?! Se panichează unul din ei.
   - Rage?!
   - Chiar el. Asa ca, zi mersi ca ai scăpat cu viață. Hai sa o ștergem o data de aici.
  Rage se întoarce către mulțimea curioasa, care privire scena cu interes. Brusc, toți își vad de treburi. Prin statura și priviri impunea respect și distanta. Respirând greu, se intoarce la realitate și spre locul de la masa, ocupat de ea. Loc, care acum, era gol... Fir-ar... Când dispăruse? Nu observase când se furisase de acolo. A fost prea ocupat sa își domine adversarul, sa înlăture primejdia, încât nu observase când ea o luase la goana. Era incredibil cum, intr-o fractiune de secunda, se transformase în furia dezlantuita din misiuni. Cum dominase instinctul primar. Doar ca, de data asta, nu viata lui fusese în pericol. De data asta, siguranta ei a fost în pericol. Și ceea ce îl îngrijora cel mai tare era ca reactionase compulsiv, ca atunci când, repartizat în misiuni periculoase, viata lui și a camarazilor atârna de reacțiile lui de moment. Nici nu voia sa se gândească ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi revenit cu picioarele pe pământ. Spaima din ochii ei îl făcuse sa vadă rosu în fata ochilor. Și ar fi înlăturat orice primejdie din calea ei. Dar, evident ca acțiunile lui impulsive și compulsive, au speriat-o și mai tare.
   Privește pe malul oceanului, în lung, spre faleza și vede bucle roșii, mângâiate de briza călduță. Nu mai ocolește spre ieșire, sare peste balustrada, aterizează în picioare și o ia la fuga spre ispita care-i intunecase mințile.
   - Unde crezi ca mergi, fetito, de una singura? O întreabă el iritat, prinzand-o de brat și intorcand-o cu fata la el. Nu crezi ca este un gest nesăbuit sa te depărtezi de mine, în condiția în care sunt singurul care îți poate oferi protecție?
   Brenda il privea cu ochii mari, umezi, plini de teama. Ca și când nu l-ar recunoaște. Se smuceste din stransoarea lui și o ia la fuga pe plaja. Rage țâșnește după ea, o prinde rapid din urma și o cuprinde cu un brat puternic, o ridica puțin de la pământ, rotindu-se cu ea o data, în avântul care si-l luase, pentru a-si păstra echilibrul. Ea tipa ușor și încearcă sa se zbată, dar strânsoarea lui de fier nu-i lasă mult loc de manevra. O lipește cu spatele de abdomenul lui, inconjurandu-i umerii cu o mana și talia cu cealaltă. Brenda respira greu, vizibil speriata.
    - Hei, linisteste-te, ii șoptește el la ureche, aplecandu-si capul spre ea, dominand-o cu forța și statura lui. Liniste-te, fetito, liniste-te. Ușurel, ușurel, nu-ti face nimeni, nici un rău.
   Suspinând, Brenda își lasă capul sa se odihnească pe pieptul lui, închide ochii și își cauta cumpătul pierdut pe epava. Pana la urma, Rage o protejase, furia lui se dezlănțuiese asupra pericolului ce o pândea pe ea. Probabil nu un pericol atat de mare cum îl văzuse el, dar real. Cu toate ca instinctele lui amplificasera momentul, ceea ce o speriase pe ea de fapt. Furia lui dezlantuita intr-un moment ce putea fi gestionat altfel. Cu diplomație, cu tact. Izbucnirea lui violenta. Asa cum izbucnise și atunci, la spital, când se trezise dezorientat...
   El simțise ca ia foc pe dinăuntru când o văzuse înconjurată de "inamic" ,le-ar fi rupt oasele cu mâinile goale. Când văzuse teama din ochii ei, teama care acum, se răsfrânge asupra lui. Și acum trebuia sa o ia de le zero. Brenda era agitata, speriata, probabil nu era obisnuita cu scene de violenta, dar pentru el astea erau parte din viata lui.