PHOENIX

DOUĂZECI ȘI UNU

    Lori strângea cutiile goale de meniuri, pe care le comandase între timp. Era trecut de amiaza și stomacurile lor își cereau drepturile.
   Băieții ajung, intr-un târziu, Lance furios, Rage, cu o expresie de nepătruns. Lori îl privește îngrijorată pe acesta din urma, neștiind la ce sa se aștepte.
   - Mergem, Lori. Spune Lance, luând o bucata de pulpa crispy dintr-o cutie rămasă pe masa.
   - Bine, spune ea enervata și se intoarce spre Brenda. Vino, draga mea, se pare nu mai avem ce face aici.
   - Voi nu mai aveți ce face aici, tuna Rage cu privirea atintita asupra roșcatei. Brenda rămâne.
   Lori se întoarce face câțiva pași spre el și ii spune hotarata:
   - Dacă tu îți imaginezi ca o lăsăm aici, cu tine, în starea în care esti, te înșeli.
   - Nu e decizia voastră, Lori, ii spune el printre dinți.
   - Asa e. Brenda poate decide dacă vrea sa rămână. Spune Lori iritata și se intoarce spre Brenda. Vi cu noi sau ramai cu el?
   Brenda il privea pe Rage, incapabila sa-si mute privirea în alta parte. Acesta o privea amenințător și știa ca dacă oferă un răspuns care nu va fi pe placul lui, se va dezlănțui iadul.
   - Rămâne cu mine, răspunde Rage în locul ei.
   Nervoasa, Lori ii arunca peste umar:
   - Are și ea gura! Brenda?
   Inghitindu-si nodul din gat, ea răspunde privindu-l pe Rage în ochi:
   - Rămân.
   Lori ii pune o mana pe umăr și o întreabă ingrijorata:
   - Brenda, ești sigura?
   - Da, sunt sigura.
   Oftând neputincioasa, Lori se îndreaptă spre mașina, fără sa-si ia la revedere.
   - Ai grija, frate. Nu face lucruri necugetate. Ii spune Lance încet camaradului sau, în timp ce trece pe lângă el. Se urca pe scaunul pasagerului, lângă logodnica lui.
   - Nu a vrut sa rămână! Tipa ea la Lance. Dar s-a temut de furia lui dacă ar fi venit cu noi.
   - Iubito, sunt adulți, pana la urma. Trebuie sa-si rezolve problemele. Stai liniștită, Rage nu-i va face rău.
   - Cum poți fi atât de sigur?! Nu l-ai văzut în ce stare era?! Nu e în apele lui, e periculos când se zbate între realitate și delir.
   Lori pornește mașina și conduce cu viteza.
   - Crede-ma, iubito, nu ii va face rău, repeta Lance obosit.
   Brenda privește după mașina care se depărta, ca și cum ar urmări ultimul colac de salvare ce plutește în deriva.
   - De ce te-ai întors? Întreabă Rage, rămânând în picioare, în aceeași poziție.
   - Am vrut sa te vad, răspunde ea cu glas stins. Nici ea nu îndrăznea sa se miște.
   - De ce ai vrut sa ma vezi, fetito?
   - M-am saturat sa-mi tot spui fetito. Sunt femeie în toată firea!
   - O femeie în toată fierea nu este virgina, nici nu se sperie de maciuca, nici nu ar fi revenit la bărbatul care o trimite de lângă el. Deci, fetito... Nu mi-ai răspuns la întrebare.
   Maniera lui cruda de a-i etala faptele, ii străpunge inima. Nu mai înțelegea nimic.
   - De ce ești atât de crud? Îl întreabă ea cu lacrimi în ochi.
   - Nu sunt crud. Spun adevărul asa cum e el, fără voal sau artificii. Sunt un om direct, asa cum ști deja. Încă aștept răspuns la întrebare.
   - Am vrut sa te vad, pur și simplu. Și sa te rog sa nu pleci în misiune, atât de devreme.
   Vocea ei tremuranda și ochii ei umezi era ceva ce el suporta cu greu. Și asta va fi o priveliște pe care ar trebui sa o suporte de fiecare data când ar fi plecat în misiuni. Asta dacă... Brenda ar fi fost a lui. Încă mai avea timp sa rectifice lucrul asta. El nu avea nevoie de asa ceva. Era ciudat cum în urma cu câteva zile fugea după ea, iar acum fugea de ea. Dar în urma cu câteva zile sufletul lui nu era la un pas de pierzanie. Sentimentele lui se adancira și deveniseră periculoase.
   - De ce sa nu plec, fetito?
   - Pentru ca vreau sa ramai.
   - Și dacă ești o fetita răsfățată care bate din picior când vrea ceva, crezi ca totul se aranjează după placul tău? Lucrurile nu stau asa!
   - De ce nu m-ai lăsat în pace, când ti-am cerut asta?! Striga ea frustrata la el. Lacrimile ei îl enervau și mai tare. Nu suporta sa o vadă plângând.
   - Nu știu! Pur și simplu nu am putut. Și nici acum nu as vrea! Dar trebuie!
   - De ce trebuie?!
   - Pentru ca trebuie! Bine?!
   - O sa plec! Amenință ea, simtindu-se jignita.
   - Cum o sa pleci?! Nu e mijloc de transport în comun, pana în oraș.
   - Pe jos, striga ea în timp ce se îndrepta hotărâtă spre poarta.
   Rage o prinde din urma și ii blochează trecerea.
   - Ai inebunit?! Nu o sa mergi pe jos atâta drum. Ajungi dimineața!
   - Nu contează, atâta timp cât nu mai stau lângă tine! Ii striga ea încercând sa-l ocolească, dar Rage o prinde zdravăn de mâini și de talie, lipind-o de el, sa nu se mai zbată.
   - Da-mi drumul, bruta ce ești! Da-mi drumul!
   - Nu o sa-ti dau drumul, asa cum nu o sa pleci nicăieri. Sau, de ce ai crezut ca i-am expediat pe Lance și Lori? Pentru ca ramai aici, fetito.
   - Nu te mai înțeleg! Nu mai înțeleg nimic, naiba sa te ia! Se prăbușește ea plângând la pieptul lui.
   Oftând obosit, Rage o ia în brate și o duce în casa. Nu o lasă din brate pana nu ajunge în dormitor, unde o așează pe pat. Își da jos tricoul, dezvăluind trupul bine clădit, cu tatuaje și o mulțime de cicatrici. Se întinde lângă ea și ii cuprinde gura intr-un sărut zdrobitor. Ii șterge lacrimile cu degetele, și ii mângâie limba cu a lui. Mâinile ei se înfig în carnea lui de pe umeri. Gemea și suspina sub gura lui dominatoare.
   Rage ii da la o parte una din bretelele rochiei, trăgând materialul în jos, dezvăluind un sân superb, plin. Mana lui îl acoperă imediat, masând ușor. Apoi ii prinde mugurasul între degete și îl freaca ușor, scoțând un suspin adânc de la ea. Ametit de senzații, el își coboară capul și ii prinde sfârcul între buze. Își trece limba peste el, leneș, savurând ceva după care tanjea de mult timp. Carnea ei. Brenda gemea și începea sa se agite, de parca era sub o vraja puternica. Vraja lui. Mana lui coboară pe pulpa ei, ridicând materialul rochiei peste solduri. Isi trece degetele peste dantela chiloților și constata dureros ca aceștia erau uzi. Ii supse doar un sfârc și era atat de uda. Simțea ca-si pierde mințile. Se lasă în jos, pana ajunge cu capul între picioarele ei. Trage ușor de dantela neagra pana se întinde bine peste petalele ei delicate. Tesatura fina era uda si mirosea a femeie încinsă. Era inebunit atât de priveliște, cât și de sunetele care le scotea ea. Își apasă gura peste dantela uda, facand-o sa tipe. Ea încearcă sa se zbată, dar Rage o tine bine.
   - Nu te împotrivi, fetito. Lasa-ma sa te gust. Ii șoptește el peste fierbinteala chiloților. Apoi își apasă din nou buzele peste carnea acoperita de dantela. Frământă cu buzele, apăsa cu limba, facand-o sa se prindă cu mâinile de așternuturi, sa se zvarcoleasca. Ii prinde clitorisul prin dantela și suge cu grija, apoi ii da intr-o parte materialul umezit de sucurile ei și gura lui, sugand micul muguras, lingand pielea fina, inebunind-o.
   - Rage, Rage, îl striga ea incapabila de alta exprimare. Dar el înțelesese ca era aproape. Asa ca își intensifica apăsările cu limba pe carnea ei frageda, pana o simte ca se zguduie în țipete, în bratele lui.
   Rapid, își înlătură bariera pantalonilor și se poziționează între picioarele ei.
   - Te voi avea, fetito. Ii spune el răgușit. Nu mai pot, trebuie sa fiu în tine, acum. Se simțea pierdut, fără nici o putere. Disperat și în pragul nebuniei.
   - E în regula, și eu te vreau, ii șoptește ea curajoasa.
   El strânge tare din ochi, cu un ultim efort de abținere.
   - Ești sigura? O data întrat în tine, nu va mai fi cale de întoarcere. O avertizează chinuit de erectia dureroasa.
   - Da, sunt sigura.
   - Te va durea.
   - Va trece.
   - Ma vei urai.
   - Te iubesc!
   Ultima ei șoaptă îl duse dincolo de pragul agoniei în care se zbătea. Cu un sunet animalic, scos din gâtlej, se înfige adânc în ea. Brenda scoate un tipat mic de durere, se încovoaie sub el, dar nu îl respinge. El rămâne câteva clipe, adânc înfipt în ea. Își dădea seama ca o doare, ii simțea trupul tensionat, în eforturi de a suporta durerea.
   - La dracu! Latră el printre dinți și se retrage din ea. Cu greu, cu eforturi supraomenești. Nu putea sa o facă dacă ea avea dureri atât de mari. Pur și simplu nu putea sa o chinuie asa. Va inebuni. Asta era clar.