Vom învăța împreună să iubim 💜

Capitolul 9 : Pakin ❤️ Phra Phai

-Și încă un lucru. Joe nu a venit la mine să te pârască. L-am întrebat ce s-a întâmplat, dar nu mi-a spus nimic, așa că nu trebuie să-l învinovățesti, a spus Pakin din nou când a văzut că Koco tăcea.

-Dacă nu a venit să-ți spună, atunci de unde a știut Phi despre asta? întrebă Koco cu o voce ușor turbulentă.

-Știam deja. Te-am chemat, dar nu m-am gândit să te pedepsesc. Este doar pentru a te avertiza. Știu că ai vrea să-ți tachinezi juniorul pentru că este ca o tradiție care există de mult timp, dar nu exagera. Și nu pune probleme personale în asta, a spus Pakin cu o voce calmă, uitându-se drept la Koco,acesta a evitat imediat privirea lui Pakin.

-Ce fac ei în alte facultăți, nu știu, dar în facultatea noastră, nu vreau probleme, a spus Pakin din nou, ceea ce pare a fi o cerere.

Dar dacă simți vocea și ochii, vei ști că aceasta este o poruncă. Și nimeni! Absolut nimeni nu are voie să nu respecte ordinul.

-Hei! Ați înțeles ce a spus Pakin?întrebă Brown cu o voce profundă.

-Am înțeles, au răspuns toată lumea repede.

-Atunci să ne împrăștiem, i-a concediat Pakin pe juniori și grupul lui Koco a plecat imediat.

-Crezi că Koco se va opri? Întrebă Brown. Pakin avea și el îndoielile lui.

-Hai să așteptăm și să vedem, a răspuns Pakin cu puțin timp înainte de a se ridica pentru a vedea generația mai tânără care a fost chemată din nou împreună.

(Dupa scoala)

Phra Phai s-a dus la apartamentul lui Pakin. Tânărul stătea nemișcat în fața intrării cu inima bătându-i repede înainte de a respira adânc și de a păși înăuntru.

Phai a luat liftul până în camera lui Pakin. Numărul atașat ușii era clar atașat de ușa care era clar vizibilă era un semn de confirmare că a ajuns la destinație.

Phra Phai a tras din nou adânc aer în piept, adunându-și încrederea pentru a păși în camera lui Pakin.

-Phi Pakin te-a angajat să lucrezi, Phra Phai... concentrează-te pe asta, Phai și-a plesnit pe față pentru a-și reveni în fire înainte de a introduce cardul de cheie în fantă pentru a deschide ușa.

Inima lui juca salsa în piept. Aura din camera lui Pakin îl făcea să se simtă ca și Pakin era prezent acolo.

Tânărul a închis ușa în urma lui și și-a așezat geanta pe canapea. Apoi s-a gândit să se grăbească și să curețe camera ca să se poată grăbi înapoi în căminul lui.

-Cu ce ar trebui să încep, mai întâi? Spuse Phai singur în timp ce stătea în picioare și se uita în stânga și în dreapta confuz înainte de a hotărî că va începe mai întâi să stearga praful în cameră.

Camera lui Pakin nu era deloc aglomerată. Nu a fost nimic care să fie depozitat de Phra Phai. Dar când a căutat o cârpă de praf sau o mătură, nu a găsit nimic.

-Fără cârpă de praf, mătură sau mop, mormăi Phra Phai înainte de a ridica telefonul. Dar a ezitat dacă ar trebui să-l sune sau nu pe Phi Pakin de teamă să nu-l deranjeze. Dar dacă nu sună, nu va putea face nimic.

(-Ce mai faci Phra Phai?)Vocea profundă a lui Pakin a răspuns la telefon făcând inima lui Phra Phai să danseze din nou în bătăile lui.

-Păi... te-am deranjat? Întrebă Phra Phai repede.

(-Este ceva?) a întrebat Pakin înapoi.

La început Phra Phai auzi un zgomot zgomotos. Dar sunetul a dispărut treptat pe măsură ce Pakin s-a îndepărtat de grupul zgomotos.

-N-am găsit cârpă de praf sau o mătură, nici măcar un mop. Unde le ții? întrebă Phra Phai înapoi.

(-Îmi pare rău, nu am...am uitat ) a răspuns vocea lui Pakin, făcându-l uluit pe Phra Phai.

-Ow! Atunci cum îți faci curat in camera? întrebă Phra Phai înapoi cu suspiciune.

(-La început, am avut  un ajutor la domiciliu care să o facă. Așa că a pregătit totul singur)  a răspuns Pakin cu o voce calmă.

-Dar tot trebuie să păstrezi lucrurile astea în preajmă. Dacă P’Pakin vărsă apă sau sparge paharul sau scăpa o bomboană pe podea, ce vei face? întrebă Phra Phai înapoi din curiozitate.

(-Nu știu. N-am spart niciodată un pahar până acum. Niciodată n-am vărsat apă ) a răspuns Pakin.