Vom învăța împreună să iubim 💜

Capitolul 14 : Pakin ❤️ Phra Phai

-Phra Phai!!! Vocea lui Pakhin se auzi la priveliștea îngrozitoare. Cu o reacție rapidă, silueta înaltă s-a repezit să il țină în brațe pe Phra Phai, care era pe cale să cadă din copac.

   Brusc!!

Phai a aterizat pe brațele întinse ale lui Pakin. Dar amândoi au căzut la pământ din cauza impactului. Pakin l-a îmbrățișat strâns pe Phra Phai pentru a nu-l lăsa pe tânăr să se rănească, făcând ca trupul zvelt să aterizeze pe corpul puternic al lui Pakin, cu fața înfiptă în pieptul său puternic.

Phra Phai avea ochii închiși strâns pentru că se gândea că va cădea cu siguranță la pământ și va fi rănit, dar a fost puțin șocat când nu a simțit nicio durere. Așa că a deschis ochii încet știind că era în siguranță.

-Acest mango se simte puțin greu, trebuie să fie unul copt, a spus vocea lui Pakhin, făcându-l pe Phra Phai să ridice capul pentru a-l privi puțin.

Ochii lui Pakin erau acum ațintiți la fata lui Phai , făcându-i inima lui Phai să bată necontrolat când este atât de aproape de el.

-Deci vom continua să stam  aici și să ne imbratisam? Întrebă Pakin din nou. Phra Phai și-a dat seama că încă se întindea peste el. Tânărul se mișcă repede și se ridică.

-Îmi pare rău, Phi Kin, unde te doare? Phra Phai l-a întrebat în grabă pe Pakin cu îngrijorare în timp ce l-a ajutat să-l tragă să se ridice și el.

-Ah, și brațul fratelui Kin sângerează. Phi kin, unde mai ești rănit? întrebă Phra Phai cu un sentiment de vinovăție.

Pakin și-a dat seama că tocmai atunci. Își aruncă o privire la brațul tăiat, de aproximativ 3 inci lungime, de la cot în jos, și sângele curgea. Phra Phai îl apucă de brațul lui Pakin cu mâinile tremurânde. Cât despre Pakin, el își cercetă propria rană cu ochii nemișcați.

-Este doar o mică tăietură. E în regulă, răspunse Pakin nonşalant când văzu că nu este o tăietură adâncă

-E în regulă. Să ne întoarcem în casă și să curățăm mai întâi rana, a zâmbit Pakin vag când a văzut expresia anxioasă a lui Phra Phai. Chiar dacă nu era nevoie de sprijin, Phra Phai și-a ținut mâna cu o privire de rău augur pe față și l-a luat imediat pe Pakin înapoi acasă.

-Mamă, unde este cutia noastră cu medicamente? Phra Phai a întrebat-o imediat pe mama sa.

-Este în dulapul din fața televizorului. Ce sa întâmplat? a întrebat mama lui înapoi. Phra Phai se întoarse către Pakin.

-Frate Pakhin, te rog stai și așteaptă aici, i-a spus Phra Phai tânărului înainte de a alerga repede în casa lui. Pakin se duse să se așeze pe banca de lemn de sub copac.

-Ce sa întâmplat, Pakin? Mama lui Phra Phai s-a apropiat și a întrebat.

-Doar  m-am rănit puțin. Nu este mare lucru. Dar Phra Phai este puțin prea șocată, Pakin și-a întors brațul pentru a-i arăta mamei lui Phra Phai. Mama băiatului a zâmbit ușor.

-Fiul meu, este puțin cam speriat, a spus mama lui Phra Phai zâmbind. Într-o clipă, Phra Phai a fugit din casă cu cutia de medicamente. Se aşeză imediat lângă Pakin.

-Voi curăța mai întâi rana, a spus Phra Phai, înainte de a lua un tampon de bumbac înmuiat în soluție salină pentru a tampona rana încet și cu multă atenție pentru a o curăța.

-Dacă apăs prea tare, P’Pakin îmi poate spune, a spus Phra Phai.

-Hm, a răspuns Pakin în gât, în timp ce-și observă expresia feței. Phra Phai a stat și a curățat rana. I-au aplicat medicamente cu Pakin stând și privind în liniște.

Expresia tânărului nu era foarte bună pentru că se învinovățea ca la ranit pe Pakin.

-Nu trebuie să acoperi rana. Lasă-o să se usuce repede, a spus Phra Phai, înainte să ridice capul să se uite la Pakin și să vadă că stătea deja acolo privindu-l cu ochii nemișcați.

Ochii aceia frumoși care îl priveau atât de intens l-au făcut pe Phra Phai să-și țină respirația o secundă fără să-și dea seama, în timp ce fața i s-a încins înainte ca tânărul timid să-și lase capul în jos pentru a evita privirea lui Pakin și apoi pune medicamentele înapoi în cutie.

-Am terminat, spuse călugărul cu voce joasă, dar a fost puțin încurcat când a auzit un râs slab venind de la bărbatul care stătea în fața lui. Și-a ridicat ochii să se uite la silueta înaltă.

-Mulțumesc, a răspuns Pakin făcându-l pe Phra Phai să creadă că trebuie să-și fi pierdut capacitatea de auz.

-Atunci cum ai fost rănit? Mama lui Phra Phai s-a apropiat și l-a întrebat pe Pakin.

-Phai era pe cale să cadă din copac, mamă. Dar phu Pakin a venit să mă salveze la timp, i-a spus Phra Phai mamei sale cu o voce blândă.

-Fiule, nu mai ești copil, l-a mustrat mama pe Phra Phai , neluându-l în serios pentru că buzele îi zâmbeau mereu.

-Phra Phai era foarte obraznic? Pakin se întoarse să o întrebe pe mama tânărului.

-Da, nu-l vezi pe acest micuț? Obraznic ca un pui de maimuță. Când era copil, îi plăcea să-i invite pe alții să se joace des în grădină. Dar obișnuia să se întoarcă cu răni tot timpul și să fie certat de bunicul lui. Dar încăpăţânarea lui nu este pe măsură, a spus hilar mama lui Phai despre  fiului ei.

-Mamă, Phai nu este deloc încăpățânat, i-a spus Phra Phai mamei sale cu o voce blândă, simțindu-se puțin jenată.

-Încăpăţânat, sunt de acord. Dar tocmai azi i-am văzut partea obraznică, a spus Pakin, făcându-l pe Phra Phai să se uite la Pakin cu ochii mari.

-Phi Pakin, nu sunt încăpățânat, a argumentat Phra Phai cu o voce ușor sensibilă, făcându-i pe mama și pe Pakin să zâmbească și să râdă împreună. Acest lucru l-a făcut pe călugăr să tremure  de jenă.

-Apropo, mai este ceva cu care te pot ajuta? A întrebat-o din nou Pakin pe mama lui Phai.