Vom învăța împreună să iubim 💜

Capitolul 2

-Joe, Graf, pe aici.

Apelul lui Phon a sunat în fața intrării în universitate, făcându-i pe Joe și Graf să se repeadă și să se îndrepte spre prietenul lor imediat, în timp ce Phon stătea în picioare și aștepta cu Beam.

-De cat timp astepti? întrebă Graf.

-Nu mult, am sosit acum câteva minute, a răspuns Beam zâmbind.

-Încă mai este timp. Să mergem mai întâi să luăm micul dejun, bine? A sugerat Joe pentru că atât el, cât și Graf nu luaseră micul dejun.

Cei patru au făcut imediat o plimbare pentru a găsi un restaurant din apropiere și au intrat să comande mâncare.

-Beam esti drăguț. Când porți o uniformă de student, la salutat Graf cu un zâmbet în timp ce stătea și mănâncă.

-Uh-Hmm! Joe s-a prefăcut că își drese un pic glasul, făcându-l pe Graf să se uite la Joe care stătea acolo încruntat.

Phon și Beam stăteau și râdeau când ei văzu atitudinea supărată a lui Joe.

-Ce ți-a rămas în gât? Întrebă Graf liniştit.

-Nimic, răspunse Joe, dându-și orezul înainte și înapoi. A simțit o durere ascuțită în inimă doar când l-a auzit pe Graf spunând de Beam pentru că lui Graf obișnuia să-i placă Beam în trecut.

Deși Graf se întâlnește acum cu Joe. Dar Joe nu s-a putut abține să se simtă puțin prea gelos pentru asta. Graf îşi miji ochii spre Joe.

-Nu fi nebun, Joe. Sunt într-o dispoziție bună. Nu te gândi prea mult și  nu mă irita, a spus Graf, făcându-se serios înainte de a continua să mănânce, ignorându-l pe Joe.

Joe însuși s-a simțit puțin rănit și vinovat pentru că nu a avut încredere în iubitul său.

-Nu te certa, la avertizat Beam, iar Joe și Graf au stat în tăcere.

Phon a primit un apel telefonic de la Audi.

Când cei patru s-au săturat, împreună s-au întors din nou la universitate.

-Atunci să ne despărțim aici. Dacă cineva termină primul. Să așteptăm la masa din față aici, a spus Phon în timp ce se aranjau să se întâlnească după orientare.

-Hm, răspunse Graf în gât.

Înainte, Phon și Beam au mers separat la propriul lor grup.

Graf era pe cale să meargă și el la grupul lui.

Brusc!

Joe îl apucă de braț pe Graf înainte ca acesta să poată pleca. Graf se întoarse să se uite la Joe.

-Ce este? întrebă Graf pe un ton normal. Joe se încruntă ușor și inspiră adânc

-Îmi pare rău, spuse Joe.

Graf știa pentru ce își cere scuze Joe. Graf se întoarse spre Joe, uitându-se la chipul iubitului său.

-Prin ce am trecut amândoi? Ai uitat? Eu și Beam putem fi doar prieteni. Nu trebuie să te gândești prea mult la asta  Joe, a spus Graf serios pentru că știa asta Joe încă se gândea mult la asta.

-Ei bine, îmi pare rău că m-am gândit prea mult. M-a frustrat, a spus Joe scuzându-se sincer.

-Hm, nu te gândi prea mult la asta, spuse Graf. Apoi s-a prefăcut că merge în continuare dar Joe îl trase.

-Ce altceva este acolo? întrebă Graf, nedumerit.

-Zâmbește pentru mine, spuse Joe, ridicând întrebător din sprâncene.

-Pentru ce? întrebă Graf.

-Încă nu mi-ai zâmbit. Din moment ce sunt frustrat de Beam zâmbete pentru mine și voi fi bine, a spus Joe din nou făcându-l pe Graf să zâmbească și să râdă în hohote fără să mai întrebe. Joe se simțea mai în largul lui.

-O să fii nebun. Haide, nu te vei putea raporta la timp, a spus Graf că îl iubește și și-a făcut semn cu mâna.

Atunci Joe a dat drumul brațului lui Graf.

Apoi cei doi au mers separat spre Facultăţile lor.

Graf a intrat în clădire pentru a se raporta. Mulți studenți noi raportau. După finalizarea raportului, au așteptat să înceapă orientarea.