Vom învăța împreună să iubim 💜

Capitolul 8 : Pakin ❤️ Phra Phai

-Deci... trebuie să-mi dau demisia astăzi? Întrebă Phra Phai din nou. Pakin dădu din cap cu o expresie calmă.

-Dar cred că... a vrut să obiecteze Phra Phai pentru că tot voia să le spună din timp despre demisia sa și să ajute să lucreze în magazin 3-4 zile.

-În acest moment, elevii din primul an trebuie să aibă o mulțime de activități. Și tot va trebui să iei un concediu ca astăzi, a spus Pakin de parcă ar fi știut la ce se gândește Phra Phai.

Tânărul a stat în liniște o vreme în timp ce se gândea să ia o decizie, deoarece era adevărată, așa cum a spus Pakin.

-Bine, răspunse Phai cu voce joasă.

-Sau nu vrei să-ţi laşi munca acolo? Vocea lui Pakin era puțin întunecată, făcându-l pe Phra Phai să ridice privirea, dar a văzut că Pakin avea o expresie normală.

-Nu, mă tem doar că seniori  ar avea dificultăți în a gestiona munca, a răspuns Phra Phai.

Pakin nu mai spuse nimic. Cei doi s-au așezat să mănânce până s-au săturat. Phra Phai s-a oferit apoi să spele vasele, ceea ce a făcut Pakin nu a obiectat înainte de a merge în dormitor.

Phra Phai s-a ridicat și a spălat vasele la chiuvetă, gândindu-se și la el.

(Cum am ajuns să stau aici? Chiar și cu câteva zile mai devreme existența mea nu se găsea nicăieri în lumea lui Pakin. Nu ne-am apropiat niciodată, nu am vorbit mult timp ca acum) Phra Pai a simțit amețeală gândindu-se la asta. Totul i s-a părut ca un vis.

-Să vin aici pentru studii a fost cea mai bună decizie din viața mea, își spuse Phra Phai, zâmbind ușor.

-Te duci acasă în weekend? O voce profundă se auzi în spatele lui, surprinzându-l pe Phra Phai pentru că era pierdut în gânduri și nu a acordat atenție că Pakin venea și stătea în spatele lui.

-Nu am plecat încă. Pentru că am lucrat în weekend, a răspuns Phra Phai sincer. Pakin rămase tăcut o clipă.

-Deci weekendul acesta vrei să mergem împreună acasă? întrebă Pakin.

Poc!!

-Ah... îmi pare rău, Phi,  Phra Phai a fost șocat de invitația lui Pakin, făcând ca farfuria din mână să alunece și să cadă și să lovească alte farfurii.

Dar este bine că nu s-a rupt, făcându-l pe Phra Phai să sufle aer cu ușurare înainte de a tresări din nou când Pakin s-a mutat să se sprijine de blatul de lângă chiuveta

-Ce este? întrebă el din nou.

-Deci nu trebuie să fac treburile casnice pentru tine Phi? a întrebat Phra Phai, dar nu a îndrăznit să se uite în ochii  lui Pakin

-Mă duc puțin acasă. Ne putem întoarce împreună, deoarece când ai venit la școală, nu te-ai mai întors, a întrebat Pakin și Phra Phai dădu din cap în semn de acord.

-Dar mă pot întoarce singur într-un autobuz, a spus Phra Phai, blând.

-Dezgustat? întrebă Pakin scurt. Phra Phai clătină grăbit din cap.

-Nu, mă tem, spuse Phra Phai prompt, de teamă că Pakin nu-l va înțelege greșit

-Atunci să ne întoarcem împreună. Așa că nu vom pierde banii cu autobuzul. Să fim de acord cum am spus.

După ce a spus asta, Pakin a ieșit din bucătărie. Phra Phai s-a întors să se uite la spatele siluetei înalte în timp ce își încruntă sprâncenele.

-Tocmai mi-am dat seama că P’ Pakin este și un dictator, mormăi Phra Phai singur.

Apoi s-a întors să spele vasele. Când vasele au fost curățate, Phra Phai a ieșit din bucătărie. Pakin stătea pe canapea din mijlocul sufrageriei și citea o carte.

-S-a făcut deja? Întrebă el ridicând capul să se uite la el.

-Da, a răspuns Phra Phai înainte ca Pakin să lase cartea jos și să se ridice.

-Hai să coborâm la Seven împreună, a spus Pakin, Phra Phai dădu ușor din cap înainte de a se îndrepta spre ușa apartamentului lui Pakin, cu silueta înaltă după el.

Când a intrat în lift, Phra Phai și-a simțit inima bătând din nou. O parte din asta se poate datora faptului că vă aflați într-un spațiu îngust cu Pakin singur.