Vom învăța împreună să iubim 💜

Capitolul 5: Pakin ♥️ Phra Phai

-Eu însumi, a spus Pakin înainte să-l tragă pe Phai la propria mașină.

-Oh... Stai, Phra Phai, care tocmai își venise în fire, a încercat să-l țină de braț și să nu meargă în timp ce Pakin îl trase făcându-l să se întoarcă să se uite puțin la fața lui.

-Ce? întrebă Pakin înapoi.

-Da, eu... Phra Phai era pe cale să vorbească.

-Ai vrut să te întorci în camera ta, nu-i așa? Întrebă Pakhin primul.

-Da... dar... pot să mă întorc singur. Nu vreau să te deranjez Phi, a spus Phra Phai cu o voce blândă.

Brațul pe care îl ținea Pakhin s-a înfierbântat, iar inima îi bătea rapid când a fost atins de cealaltă parte.

-Dar ai de gând să-ți enervezi prietenii în schimb? Întrebă Pakhin din nou. Phai clătină din cap înainte și înapoi.

-Nu credeam că mă voi întoarce cu Graf. O să iau și eu un transport local înapoi, a spus Phra Phai.

-Iată. Poți să te întorci cu acest transport. Intră înăuntru... Te voi trimite acasă. La urma urmei, trebuie să ne întoarcem pe același drum, a spus Pakhin în timp ce îi deschidea portiera mașinii.

Phra Phai s-a uitat la Pakhin surprins pentru că tânărul se comporta neobișnuit.

-Phi Pakhin este beat? întrebă Phra Phai încordată.

-Si ce crezi? întrebă Pakhin înapoi, făcându-l pe Phra Phai să tacă. Pentru că nu putea înțelege dacă Pakhin era beat sau nu

--Urca-te  în mașină, vreau și eu să mă întorc acasă să dorm, a spus Pakin, făcându-l pe Phra Phai să fie de acord pentru că a văzut că cealaltă parte a fost amabilă, așa că nu a vrut să-și piardă timpul.

În plus  a avut ocazia să se apropie de el asa . Phra Phai a vrut să profite de aceasta ocazie.

-Da, a răspuns Phra Phai cu o voce scăzută, făcându-l pe Pakhin să-și ridice un zâmbet pentru o clipă înainte de a merge pe partea șoferului.

Cât despre Phra Phai, s-a așezat lângă șofer și a închis portiera mașinii.

- Pune-ți centura de siguranță, spuse Pakin cu o voce calmă.

Phra Phai la  urmat repede înainte ca Pakhin să plece. Phra Phai stătea încordat în mașină. N-a îndrăznit să se întoarcă să-l privească chipul lui Pakhin și a surprins doar câteva priviri.

Atmosfera din mașină era complet tăcută. Tânărul stătea cu mâinile împreunate în poală. Inima îi bătea rapid.

(Trebuie să-mi fi folosit tot norocul pentru a putea fi in mașina lui Pakhin) Phra Phai se gândi în secret în inima lui.

Pentru că nu a visat niciodată că va putea să stea într-o mașină cu Pakhin ca... Ji.

Gândindu-se la tânăra care se plimbă des în această mașină, i-a diminuat ușor entuziasmul. Fața i se întoarse ușor, cu o expirație lentă a respirației.

-Vrei să vomiti? Întrebă vocea lui Pakhin, făcându-l pe Phra Phai să tresară puțin împreună cu o privire înspăimântată pe chipul lui.

-Oh... Nu, nu, Phra Phai a negat grăbit.

-Ai băut alcool? Întrebă el din nou. Phra Phai s-a simțit puțin mai bine când Pakin l-a invitat să facă o conversație.

-Sunt bine, unchiul meu m-a învățat să beau, a spus Phra Phai. Pakhin ridică puțin din sprâncene.

-Unchiul te-a învățat să bei, a repetat Pakin surprins pentru că rar vedea părinți sau rude adulte care își învățau copiii să bea alcool. Cele mai multe dintre ele  interzic asta.

-Da, unchiul meu mi-a spus să exersez, să socializez. Dar sa nu beau atât de mult încât să mă îmbăt, a spus Phra Phai, direct.

Pakin dădu din cap în semn de recunoaștere.

-Hm, bine, a fost tot ce a spus și nu a mai întrebat nimic.

Mașina a devenit din nou tăcută. Chiar dacă a vorbit cu Pakhin calm, dar inima lui Phra Phai încă bătea repede. Pakin a condus o vreme.

-Caminul este în Soi 101, nu? Trebuie să mergem departe în interiorul aleii, a întrebat Pakin când a văzut că era aproape de zona în care locuiau.