Daomu Biji Vol 1 Seven Star Lu Palace & Angry Sea, Hidden Sands(Templul Pierdut)

Capitolul 35

Unchiul Trei a început să lucreze în afacere când era adolescent și a văzut o mulțime de lucruri merg prost de multe ori. Drept urmare, el a planificat întotdeauna lucrurile înainte de a le pune în mișcare. Uneori, am crezut că este prea precaut. Luați ultimul mormânt de exemplu. Pregătise o mulțime de lucruri, dar optzeci la sută din echipament nici nu a fost folosit. De aceea nu mă așteptam să fie atât de nerăbdător de data asta încât pur și simplu și-a luat valiza și a fugit pe ușă. Știind că nu-l pot opri, am strigat:

„Fii atent!” Făcu un zgomot de acord și apoi alergă în lift.

S-a întâmplat că în acest moment, însoțitorul de la centrul de spălat picioare al hotelului a venit să plătească factura cu mine. Când a văzut această scenă, a zâmbit și a spus:

„De ce unchiul tău se grăbește mai mult decât tine, nepotul lui? Se pare că rolurile tale sunt inversate. Chiar trebuie să-ți faci griji pentru el.”

Nici eu nu mi-am putut explica așa că am zâmbit și am luat nota, dar fața mi s-a întunecat imediat când am văzut că era pentru mai mult de patru mii de yuani. Nu m-am putut abține să nu blestem în secret în inima mea, la naiba! Nenorocitul ăla bătrân a căzut din nou ieri să facă cine știe ce!

În timp ce mă uitam la nota de plată, nu m-am putut abține să mă simt puțin îngrijorat. Cheltuisem o grămadă de bani în ultimele zile. Unchiul Trei avea inițial buzunare foarte adânci când a început aventura noastră, dar după ce ne-am evadat din Palatul Seven Star Lu, a cheltuit banii ca pe apa curgătoare. Unele chiar fuseseră donate satului care a suferit din cauza incendiului de pădure pe care îl declansăm noi. El a consumat practic toți banii de pe el și nu avea obiceiul să ducă cu carduri de credit pentru că spunea că modul în care facea lucrurile era „de modă veche”.

Drept urmare, în ultimele zile îmi cheltuise fără rușine banii, spunând că mă va plăti înapoi odată ce compania lui i-ar transfera mai mulți bani. Mi-am amintit asta doar acum, când l-am văzut întorcând coada și alergând.Știe el că sunt pe cale să rămân fără bani și de aceea a fugit? M-am întrebat.

Deja mă simțeam foarte supărat, dar când mi-am scos portofelul și m-am uitat la el, inima mi-a înghețat. Mă obișnuisem prea mult să-mi predau banii rapid, fără să fiu prea atentă cât mai rămăsese. Drept urmare, în portofel mi-au rămas doar câteva facturi. Pan Zi era în comă profundă acum și nu știam când se va trezi. Deși doctorul a spus că nu există niciun pericol ascuns și că corpul lui are nevoie doar de ceva timp pentru a se recupera, m-am gândit că nu va mai putea părăsi spitalul pentru încă zece zile sau chiar jumătate de lună. Pan Zi era singur și neajutorat și știam că această sumă mică de bani nu era suficientă pentru a găsi pe cineva care să mă ajute să am grijă de el.

Dar cel mai presant lucru acum era acea bancnotă de patru cifre din fața mea, care era o problemă pe care mi-a fost puțin greu de rezolvat. I-am zâmbit stânjenit însoțitorului și i-am spus că nu am destui bani acum, așa că va trebui să-l iau și să i-o trimit mai târziu. Știa că am plătit pentru tot în ultimele zile fără ezitare, așa că a zâmbit și a spus:

„Este bine, e bine. Poate aștepta până mâine. Poți avea grijă mai întâi de afacerea ta.”

De îndată ce a plecat, am început imediat să intru în panică, în timp ce mă gândeam la orice altceva aș avea de plătit. Cheltuielile medicale ale naibii lui Pan Zi în spital erau de patru cifre în fiecare zi, așa că unde trebuia să găsesc banii pentru a plăti toate astea acum că unchiul Trei a fugit? Nu l-am putut suna pe bătrânul meu. Mai mult ca sigur, m-ar certa de moarte. Afacerile fuseseră atât de proaste în ultimii ani, încât avea deja o mulțime de păreri despre asta. Și acum că îl copiam pe unchiul meu bun de nimic pentru a jefui mormintele? Uită-l.