Daomu Biji Vol 1 Seven Star Lu Palace & Angry Sea, Hidden Sands(Templul Pierdut)

Capitolul 50

Am putut vedea că vârfurile de săgeți nu se introduseseră complet în corpul meu, dar o durere puternică mi-a izbucnit în piept. Eram într-o panică teribilă, incapabil să cred ce tocmai mi se întâmplase – eram atât de tânără și nici măcar nu atinsesem mâna unei femei încă. Chiar aveam de gând să mor într-un mormânt necunoscut? Dacă aș muri în acest loc, nimeni nu mi-ar găsi cadavrul timp de sute de ani. Un astfel de rezultat ar fi într-adevăr prea tragic.

Săgețile au continuat să plouă peste noi. Nu știam ce fel de mecanism se folosea pentru a le trage, dar veneau atât de repede încât nu aveam nicio modalitate de a le eschiva. Fatty și-a folosit rucsacul drept scut și s-a repezit brusc în fața noastră și a blocat câteva dintre săgeți. Când i-am văzut spatele, nu m-am putut abține să nu trag o respirație ascuțită – mai mult de o duzină din acele săgeți erau înfipte în spate, făcându-l să arate ca un arzător de tămâie plin de bețișoare de tămâie. Părea că ar fi trebuit să fi murit până acum, dar din anumite motive, nu părea să-l doare deloc.

Mi-am amintit că am citit romane în care oamenii ajungeau să fie împușcați atât de plini de săgeți încât arătau ca niște arici. Nu mai văzusem niciodată până acum, dar acum, că eram martor direct la ea, nu m-am putut abține să nu mă blestem.

În acest moment, cineva mi-a apucat brusc hainele și a început să mă târască înainte de-a lungul coridorului. Prinsă prin surprindere, m-am uitat înapoi și am văzut că de fapt era A Ning. Dar privirea rece și amenințătoare din ochii ei mi-a dat instantaneu o senzație proastă, așa că am încercat în grabă s-o scutur de pe ea. Când a văzut că încerc să scap, m-a îngenuncheat în spatele, fără milă. Durerea era mult mai mare decât acele două săgeți care se înfipseră în pieptul meu. Întregul corp mi-a dispărut, dar durerea era atât de puternică încât nu mi-am putut folosi deloc puterea pentru a mă susține. Profitând de acest lucru, ea a început să mă folosească pe post de scut de carne în timp ce se îndrepta spre ușa mare de jad din mijloc. Pe măsură ce am fost târât, mai multe săgeți mi-au străpuns brusc umărul, stomacul și pieptul. M-a durut atât de tare încât aproape că am leșinat.

Se spune că dintre toți oamenii din lume, nimeni nu este mai crud decât o femeie. Nu i-am crezut niciodată cu adevărat pentru că nu m-am gândit niciodată că femeile pot fi atât de vicioase. A Ning fusese o femeie speriată și slabă chiar acum, dar cine s-ar fi așteptat să se schimbe cât ai clipi și să mă folosească pe post de scut de carne pentru a opri ploaia de săgeți?

Desigur, nu aș fi atât de generos. Știind că sunt mai puternic decât ea, m-am răsucit cu toată puterea și am reușit să mă eliberez de strânsoarea ei, căzând în șanțul „iluminat” din apropiere. Femeia a văzut că și-a pierdut scutul și s-a răsturnat imediat în aer, a ocolit mai mult de o duzină de săgeți deodată, apoi s-a întors și s-a uitat la mine.

La naiba, mai ai curajul să mă arunci cu privirea după cascadoria aia pe care tocmai ai făcut-o?! M-am gândit în sinea mea înainte să strig și să mă grăbesc înainte să încerc să o prind. Ea a batjocorit la mine, s-a rostogolit într-o parte, apoi a sărit în aer, folosind peretele drept trambulină pentru a ajunge la un loc sigur, fără săgeți. Ea a făcut toate acestea la fel de repede ca fulgerul, mișcările ei atât de îngrijite și de agile, încât s-a terminat înainte ca eu să am timp să reacționez.

Când am văzut că nici măcar o săgeată nu a lovit-o, mi-am trântit pumnul la pământ de furie. Ea și-a întors capul să se uite la mine, mi-a aruncat un sărut plin de dispreț, și-a aprins lanterna și apoi a trecut prin pragul din mijloc.

Eram atât de furioasă încât aproape că am vărsat sânge, dar nu puteam face nimic în afară de a mă ascunde în șanțul „iluminat” și de a asculta sunetele săgeților care zburau deasupra capului meu și lovin pereții cu un zgomot puternic. Această ploaie de săgeți a continuat încă cinci minute înainte să se oprească în cele din urmă. M-am uitat înapoi la Fatty, care arăta ca o minge plină de săgeți și se clătina de parcă ar fi fost pe cale să cadă. M-am ridicat repede să-l ajut, dar el mi-a făcut semn să plec, indicând că este bine. „Tânăre Wu”, a spus el, „cred că ceva este în neregulă cu aceste săgeți. Cum pot străpunge atât de adânc fără să se simtă foarte dureroase? Scoate-mi câteva și aruncă o privire.”