Daomu Biji Vol 1 Seven Star Lu Palace & Angry Sea, Hidden Sands(Templul Pierdut)

Capitolul 59

După ce Poker-Face a spus asta, a ignorat întrebările mele și a coborât treptele în grabă. Când am văzut că părea să existe o licărire de speranță în a afla adevărul despre ceea ce s-a întâmplat aici, am refuzat firesc să-i dau drumul și l-am urmărit.

Ceața de pe fundul piscinei se ridica constant și m-a cuprins curând după numai zece pași. Era atât de dens, de fapt, încât vizibilitatea a scăzut brusc. Mai puteam vedea spatele lui Fatty la început, dar după ce mai făcusem câțiva pași, tot ce puteam vedea în fața mea era patul de lumină în mișcare care venea de la lanterna lui. Mai mult decât atât, Fatty era atât de neînfricat încât s-a repezit imediat, făcând trei pași până la fiecare pas al meu. M-a lăsat atât de mult în urmă încât nici măcar nu coborasem un nivel înainte de a nu mai vedea punctul de lumină de la lanterna lui.

Am început să intru puțin în panică. Eram înconjurat de un nor cețos și nu vedeam decât la mai puțin de jumătate de metru în față, în spate și în dreapta mea. Acest sentiment de a putea vedea, dar de a nu ști ce era acolo, era chiar mai rău decât a fi în întuneric absolut.

Distanța dintre suprafața piscinei și fund aparent nu era foarte mare, pentru că după ce am mers mult timp în care ar trebui să fumezi o țigară, l-am auzit pe Fatty strigând de jos:

„Am ajuns la fund!”

Acest lucru a fost însoțit de zgomotul de stropire al picioarelor care treceau prin apă. Am coborât în grabă ultimele trepte și am constatat deodată că îmi erau picioarele reci și stăteam în apă. După cum sa dovedit, nu toată apa din fundul piscinei se scursese. Mai era o piscină mică, adâncă până la vițel. Nu era de mirare că nu puteam vedea nimic clar când mă uitam de sus.

Am observat zona și am constatat că era aproape epicentrul ceții. Vizibilitatea aici era chiar mai mică decât era înainte. Ținându-mi mâna pe perete, am făcut câțiva pași și apoi l-am auzit pe Fatty spunând de undeva din stânga mea:

„Fii atent la apa de la picioarele tale. Există orificii de drenaj peste tot, așa că asigurați-vă că nu intrați în ele.”

M-am simțit în jur cu piciorul și am constatat că, desigur, în față și în spatele meu erau găuri de mărimea unui bol. Se părea că ar trebui să fim extrem de atenți când ne plimbăm prin acest loc. În acest moment, în ceață a apărut o rază de lanternă, urmată rapid de Fatty care mi-a spus să-l urmăresc.

Am dat din cap și m-am dus să-l urmăresc prin apă. După ce am făcut câțiva pași, am văzut brusc mai multe siluete negre apărând în fața mea. Nu știam ce erau, dar Fatty îi văzuse deja, așa că nu era deloc surprins. Mi-a spus să nu mai zăbovesc și a continuat să merg spre ei. Când am trecut cu el, am văzut că erau patru maimuțe de piatră ghemuite în rugăciune pe niște piedestale de piatră. Aveau aproximativ o jumătate de înălțime de persoană și se îndreptau spre cele patru direcții cardinale. Nu știam pentru ce se roagă, dar știam că se numesc „maimuțe care calmează marea”. De obicei, erau plasați pe fundul iazurilor pentru a alunga spiritele rele, așa că era firesc să fie aici.

Simțindu-mă mai liniștit acum, am făcut câțiva pași mai adânc în ceață și am văzut că o stele uriașă de granit, înaltă de peste doi metri, fusese ridicată chiar în mijlocul acelor patru maimuțe de piatră. Poker-Face avea lanterna îndreptată spre ea și o examina cu atenție.

M-am dus la el și l-am întrebat:

„Deci, îți amintești ceva acum când ai văzut asta?”

Arătă spre piatra de la baza stelei. M-am uitat mai atent și am văzut că pe el fuseseră gravate câteva rânduri de text mic. Fatty nu putea înțelege ce înseamnă, așa că i-am explicat:

„Aceste cuvinte ne spun doar că proprietarul mormântului a construit un palat ceresc și ușa care duce la el se află în interiorul acestei stele. Dacă este destinat să fie, atunci această ușă se va deschide pentru tine și te poți înălța la cer odată ce treci prin ea.”

Fatty s-a uitat la stela și a întrebat:

„Unde e blestemata ușă?”

„Aceste cuvinte sunt un pic ca un text budist”, i-am spus.

„Fiecare are o înțelegere diferită a sensului său. Ideea principală nu este că există o ușă literală în această stele, ci că ar putea exista unele informații ascunse pe ea care vor duce la ușă.”

„La naiba, există într-adevăr vreo „informație” despre stela asta?” m-a întrebat Fatty.

„Nu văd niciun cuvânt!”

Mi-am ridicat privirea și am văzut că partea din față a stelei era goală și lustruită până la un luciu neobișnuit de mare, aproape ca o bucată de jad. Dar oricât m-am uitat, n-am văzut un singur cuvânt pe el. De asemenea, mă simțeam nedumerit când i-am spus:

„Aici scrie că se va deschide numai dacă este destinat să fie. Nu există nicio legătură între tine și palatul ceresc, așa că, desigur, nu este destinat să fie.”

Fatty scuipă, se aplecă și începu să bâjbâie în apă.

„Nu contează dacă soarta mea nu este legată de palatul ceresc”, mormăi el, „dar trebuie să fie legată de bunuri funerare”.

M-am întors să mă uit la Poker-Face și am constatat că tenul lui nu arăta prea bine. L-am sunat de câteva ori dar m-a ignorat complet și a continuat să se uite la stele, de parcă ar fi căutat ceva. Mi s-a părut puțin ciudat – era doar o bucată de piatră goală, așa că de ce se uita la ea atât de atent? În acest moment, Fatty a bătut brusc din palme și a spus:

„Se pare că mulți oameni au mai fost aici”. Mi-am întors capul și am văzut că scosese din apă o pereche de ochelari de scufundări.

M-am apropiat de el și i-am spus:

„Când unchiul meu Trei a părăsit acest mormânt înainte, nu avea nici un echipament de scufundări cu el. Acești ochelari ar putea fi ai lui. Vezi dacă există un rezervor de oxigen.”

Cuvintele abia îmi părăsiseră gura când Fatty a ridicat dintr-o dată un rezervor de oxigen turtit din apă. A verificat să vadă dacă va funcționa, dar a fost total inutil. L-a aruncat înapoi în apă și a spus:

„Sunt o mulțime de gunoi aici jos. M-am bucurat atât de mult la gândul că există ceva valoros, încât m-am repezit, dar s-a dovedit că m-am bucurat degeaba. Nu se știe când apa va începe să crească din nou, așa că cred că ar trebui să ne grăbim și să mergem înapoi. Dacă începe să crească, va fi prea târziu pentru a scăpa chiar dacă putem zbura.”

M-am uitat la nivelul apei și a trebuit să fiu de acord cu el. M-am întors la stele pentru a lua Poker-Face, dar am constatat că nu mai era acolo. I-am strigat numele de câteva ori, simțindu-mi inima strânsă când nu am primit un răspuns.

Tipul ăsta este la fel ca o fantomă cu cât de des apare și dispare atât de brusc, m-am gândit în sinea mea. Nu-mi spune că a dispărut din nou.

Când m-am gândit la asta, am sunat-o în grabă pe Fatty să mă ajute să mă uit prin zonă. Deși ceața era deasă, acest loc chiar nu era atât de mare, așa că în sfârșit l-am găsit după ce ne-am învârtit de două ori. Stătea în colțul de lângă perete și se uita drept înainte. Când am văzut privirea din ochii lui, am simțit imediat că ceva nu este în regulă. Acea privire calmă și indiferentă din ochii lui fusese înlocuită cu o privire care amintea de un muribund aflat în pragul disperării. Chiar și întregul său corp arăta asemănător cu cel al unei persoane moarte.

L-am întrebat repede ce s-a întâmplat. Și-a ridicat privirea spre mine și a spus cu o voce care abia se putea desluși:

„Îmi amintesc ce sa întâmplat acum douăzeci de ani...”