Daomu Biji Vol 1 Seven Star Lu Palace & Angry Sea, Hidden Sands(Templul Pierdut)

Capitolul 64

„Cine știe ce ai în mânecă? Dacă vrei să spui ceva, atunci spune-o. Dar nu uitați că încă avem probleme acum. Dacă este irelevant, atunci uită de asta.”

„Nu-ți face griji”, mi-a spus Fatty,

„ceea ce voi spune are foarte mult de-a face cu situația noastră actuală. Nu l-ai ascultat pe Fratele Mic tocmai acum? Acest coridor care duce la ușa cerească este în sus, iar camera mare cu modelul palatului ceresc este foarte înaltă, de cel puțin o duzină de metri și ceva. Gândiți-vă cât de adânc este acest mormânt antic. Cred că tavanul acelei camere este partea superioară a întregului mormânt, așa că dacă vrem să ieșim de aici, atunci ar trebui să ne folosim creierul pentru a ajunge acolo!”

De îndată ce am auzit asta, mi s-a luminat mintea și am făcut repede niște calcule. Când am înotat prima dată pe pasajul mormântului pentru a intra în acest mormânt, m-am uitat la manometrul apei. La vremea aceea, eram deja la treisprezece metri sub fundul mării. Fundul bazinului în care ne aflam acum era la zece metri mai jos, așa că adunați, ar trebui să fim undeva între douăzeci și treizeci de metri sub fundul mării. Așadar, tavanul camerei cu modelul Palatului Ceresc pe Nori trebuie să fie la mai puțin de zece metri sub fundul mării. Era exact așa cum spusese Fatty.

Nu m-am putut abține să nu mă simt impresionat. Eram atât de absorbit de poveste, încât nu prea am acordat atenție acestor tipuri de detalii, dar Fatty a făcut-o. Deși acest tip părea nesăbuit, mintea lui era de fapt destul de ascuțită. Se părea că nu voi putea să-i ascund nimic în viitor. Gândindu-mă la asta, le-am spus:

„Fatty are de fapt un punct de vedere bun de data aceasta, dar nu contează chiar dacă știm aceste informații. Nu putem urca cei zece metri până în tavan cu mâinile goale. Și chiar dacă ne descurcăm cumva, nu avem niciun instrument. Nu este ca și cum am putea săpă prin acele straturi de cărămizi cu mâinile noastre. Cred că mai trebuie să găsim mai întâi niște obiecte funerare metalice decente și apoi să punem în aplicare planul nostru de a săpă un tunel cât mai curând posibil. Dacă mai zăbovim, mi-e teamă că vom rata marea joasă.”

Acestea fiind spuse, de fapt nu știam ce să fac – în timp ce mă deplasam prin acest mormânt antic, singurele obiecte funerare pe care le-am văzut au fost unelte de piatră și vase de porțelan. Nu era o singură bucată de metal din câte mi-am dat seama. Era atât de neobișnuit încât am simțit vag că poate proprietarul mormântului a aranjat-o în mod special în acest fel. Așa că, singurul lucru rămas de făcut acum a fost să cauți niște instrumente în camera respectivă cu modelul. Dacă nu erau acolo, atunci eram cu adevărat înnebuniți.

Fatty a râs când a auzit ce aveam de spus:

„M-am gândit deja la asta. Nu sunt oglinzi de bronz placat cu aur în camera aceea mare? Ești și anticariat, așa că ar trebui să știi cum arată aceste oglinzi, nu? Au picioare solide și grele pe care le putem îndepărta și folosi ca ciocane.”

Descrierea tocmai acum suna vag familiară, dar abia după ce l-am auzit menționând-o, mi-am amintit că de fapt m-am ocupat de așa ceva înainte. Pur și simplu nu-mi aminteam cum arăta exact. Dar când am văzut cât de încrezător era Fatty și că nu părea să mintă, nu m-am putut abține să nu mă calmez.

„Ok”, i-am spus,

„atunci s-a rezolvat. Trebuie să ne grăbim și să plecăm înainte să fie prea târziu. Dar după ce ajungem în acea cameră, nu atinge nimic. Acest loc este plin de capcane și încă mai avem o viață lungă de trăit. Nu merită să stai aici pentru câteva lucruri care aparțin unui mort!”

Fatty a ascultat și a dat din cap, spunând că nu va atinge nimic în afară de cărămizi. Mi-a fost teamă că încă mai țintește acele perle de noapte, așa că mi-am repetat avertismentul de a nu mai atinge nimic de mai multe ori până nu s-a enervat. După aceea, am întrebat din nou despre structura specifică a mormântului înainte de a le spune despre eventualele situații care ar putea apărea și măsurile necesare care trebuie luate dacă ar face acest lucru. Apoi, noi trei am găsit ușa cerească și am mers direct pe coridorul îngust. Fatty a preluat conducerea, eu eram la mijloc, iar Poker-Face a trecut în spate.