UN SIMPLU TE IUBESC

Razele.

O, vino tu iubita mea,
O, vino mai aproape;
Căci tu îmi ești aleasa mea,
Cu ochii ca de ape.

O, vino căci eu te aștept,
Și te doresc într-una;
Spre tine gândul mi-l îndrept,
Că ești blândă ca luna.

O, vino tu în viața mea,
Și încălzește-mi suflul;
Cu ochii ca de lăcrimea,
Înviorează-mi duhul.

Vino iubito te aștept,
De-i zi sau de e noapte;
Căci eu spre tine mă îndrept,
Cu adieri în șoapte.

Vino iubito tu chiar azi,
Și dă-mi te rog iubirea;
La pieptul meu încet să cazi,
Să îmi dai fericirea.

O, vino tu iubitul meu,
Vino te rog în noapte;
Căci tu îmi ești alesul meu,
O, vino mai aproape.

O, vino căci mult te aștept,
Și îți doresc iubirea;
Spre tine inima-mi îndrept,
Până mă pierd cu firea.

O, vino tu în traiul meu,
Și-nviorează-mi duhul;
Să te aștept îmi este greu,
Străbate azi văzduhul.

Vino tu azi că te aștept,
De-i soare sau e lună;
O, vino sa îmi stai la piept,
Să-ți împletesc cunună.

Vino iubitule chiar azi,
Și dă-mi te rog iubirea;
Durerile încet să-mi scazi,
Să îmi dai nemurirea.

Eu vin iubita mea, ușor,
Precum o adiere;
Și îți șoptesc eu iubitor,
Și îți dau mângâiere.

Eu știu că-n lacrimi mă aștepți,
Și îmi dorești iubirea;
Spre mine gândul îți îndrepți,
Și dulce ți-i privirea.

Eu voi veni în viața ta,
Cu raza mea străluce;
Te-oi lumina precum o stea,
Pe raza ei te-oi duce.

Eu vin ușor căci mă iubești,
În dorul tău de lacrimi;
Cu-așa durere mă privești,
În străluciri de patimi.

Eu vin iubito chiar acum,
Cu hainele de mire;
Și pieptul meu poartă parfum,
Să-ți torn din el iubire.

Eu vin iubitule acum,
Căci îți doresc sărutul;
Și mă îndrept pe-al razei drum,
Căci tu-mi ești începutul.

Eu vin acum căci mă dorești,
Și mă aștepți într-una;
Căci de departe mă privești,
Și nu mai ai vreuna.

Eu vin acum în raza ta,
Să-ți dărui eu iubirea;
Încetișor îți voi cânta,
În suflet fericirea.

Eu vin iubitule căci tu,
M-ai așteptat în noapte;
Furtuna nu îți abătu,
Iubirea ta de șoapte.

Eu vin iubitule chiar azi,
Să-ți dau toată iubirea;
Doresc în brațe să îmi cazi,
Să-ți dărui fericirea.

Și două raze ce străbat,
Întunecimi de nouri;
În drumul lor nu își abat,
Iubirile de souri.

Și două stele-n dorul lor,
Își împletesc iubirea;
Și-și zic sărutul iubitor,
Pierzându-se cu firea.

Pe cerul plin de scânteieri,
Se întâlnesc în raze;
Se contopesc n-a lor dureri,
Cu răcoriri de oaze.

Se învârtesc în încleștări,
De dureroase doruri;
Din focul lor străbat cântări,
În împletiri de zboruri.

Și-n durerosul lor avânt,
Prin rostogol de ape;
Își dau iubirea-n a lor cânt,
Și se iubesc aproape.

Și s-au unit și strălucesc,
De înfierbântă zarea;
Și-așa cu foc ei se iubesc,
De clocotește marea.

Se învârtesc în sărutări,
De nu-i deosebire;
Le auzi dorul în oftări,
Ce dau în fericire.

Le-auzi iubirea în dureri,
Și nu se mai oprește;
Se contopesc în mângâieri,
În focul ce-i topește.

Dau rostogol îmbrățișați,
Ca valurile mării;
Și-așa uniți îs ei aflați,
Ca orizontul zării.

Nu se opresc ei nicidecum,
N-a lor îmbrățișare;
Nu îi desface foc și fum,
Din a lor încleștare.

Se înfierbântă tot mai mult,
Și-ajung să se topească;
Și de departe îi ascult,
Cum or să se iubească.

Și strălucesc de te orbesc,
Cu focul lor de stele;
Și-așa de tare se iubesc,
Mai tare decât ele.

Și se sărută, se-nvârtesc,
Și-i atâta tăcere;
În flăcări vii ei se iubesc,
Căci inima le cere.

Și contopiți pe cer de nori,
Ei par un foc de stele;
Însă iubirea e în zori,
Și-a început să-i spele.

Și-așa în răsărit de-apus,
În sărutări eterne;
Îmbrățișați în dor nespus,
Un drum li se așterne...