Sub felinare.

18 7 0
                                    

În noapte stropi sub felinare,
Cad strălucind ușor;
Așa de rece noaptea pare,
Și îmi doresc să zbor.

Pe cât de viu am fost odată,
Acuma sunt uitat;
Deși mi-e traiul fără pată,
De ploaie sunt udat.

Deși-s iubit ca niciodată,
Mereu doresc să plec;
Caci toate-n viață au o plată,
Și îmi e traiul sec.

Acuma viața mi-e ruină,
Căci mult am fost lovit;
Și de durere rea suspină,
Al meu suflet rănit.

Iar ploaia cade mai măruntă,
Mai rece ca nicicând;
Și noaptea mi-este tot mai cruntă,
De ceață-i al meu gând.

Doresc să lupt printre ruine,
Clădind un nou castel;
Însă durerea iar îmi vine,
Și jos ia-l meu drapel.

Aș vrea sa lupt însă în suflet,
Putere nu găsesc;
În piept îmi bate-al morții urlet,
Și doar în jos privesc.

Aș vrea sa zbor precum odată,
Cu ochii înspre cer;
Însă ființa mi-e udată,
De lovituri de ger.

Aș vrea să-mi crească iar aripe,
Să mi le-ntind duios;
Pe buze iar să se-nfiripe,
Iar zâmbetul frumos.

Însă în frig sub felinare,
Mai strălucesc ușor;
Așa de rece moartea pare,
Însă doresc să zbor.

UN SIMPLU TE IUBESC Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum