UN SIMPLU TE IUBESC

Ultimă mângâiere.

Prin iarba-naltă, vântul iar foșnește,
Și soarele suav, adie-nfrigurat;
Se clatină ușor, încet zâmbește,
Tot spicul galben, ce în vară s-a uscat.

E soare blând, cu ultimă privire,
Ușor, se învelește c-o manta;
Se-acoperă încetu, cu iubire,
Și frunzele, încep a tremura.

Prin câmp, ferice sboară fluturașii,
Așa-s de mulți, de zici că-i primăvară;
Însă căldura, își îndreaptă pașii,
Spre-o răcoroasă, înghețată seară.

I-o ultimă firavă, mângâiere,
I-așa de blândă, înainte de apus;
I-așa de plină, de oftare și durere,
Căci soarele-ntre stele, s-a ascuns...