UN SIMPLU TE IUBESC

Anotimpul...

De astăzi nu vei mai vedea,
A razei strălucire;
Spre tine eu nu voi zbura,
Cu șoapte de iubire...

N-ai înțeles iubirea mea,
Deși ai căutat-o;
Așa de tare mă durea,
Când tu ai alungat-o...

Ți-am dăruit ceva curat:
Iubirea mea frumoasă;
Însă aproape m-ai furat,
Cu șoapta-ți curioasă...

Tu m-ai vrăjit cu gura ta,
M-ai adormit în poală;
Ai mângâiat privirea mea,
Cu mângâierea-ți goală...

În mângâieri te-ai coborât,
Spre pieptul meu alene;
Pe el atunci au izvorât,
Privirile-ți viclene...

În mângâieri te-ai adâncit,
Mai jos înspre căldură;
Și cu mult foc tu ți-ai dorit,
Făptura mea cea pură...

Și te-ai apropiat ușor,
Cu flăcări ca de sânge;
Ți-am auzit în trup un dor,
Și-am început a plânge...

Ai vrut viața să mi-o curmi,
Cu gura ta fierbinte;
Ai vrut ca inima să-mi scurmi,
Cu multe legăminte...

Și am simțit pe trupul meu,
Un suflu ca de moarte;
Eu m-am trezit din somnul greu,
Și te-am împins departe...

M-am ridicat ca amețit,
Și am fugit într-una;
Cu strigăte m-ai urmărit,
Cum n-a făcut niciuna...

Însă deloc nu m-am oprit,
La glasu-ți de durere;
Nu vreau să fiu nefericit,
Fără a mea putere...

M-ai urmărit tu tot mereu,
Cu flăcări tunecoase;
Doreai într-una trupul meu,
Cu raze luminoase...

Însă deși eu nu o știu,
Iubita mea e una;
Iubit mereu eu o să-i fiu,
O s-o aștept într-una...

Cu tot ce am eu sunt al ei,
Și nu mă dau vreodată;
Doar pentru ea sunt ochii mei,
Și ei sunt fără pată...

Eu o aștept și o doresc,
Și știu că vine timpul;
Când va veni căci o iubesc,
Și-o trece anotimpul...