UN SIMPLU TE IUBESC

Am înțeles...

Nu m-am gândit deloc,
Deloc, la despărțire,
Și totuși eu departe,
Departe, am fugit!
Oare așa e viața mea,
Și-a ei menire...?
Să fiu mereu, mereu,
De întristare urmărit...?

Nu m-am gândit deloc,
Deloc... Nicicând, la despărțire,
Că am să plec departe,
Departe, înspre răsărit;
Oare va învia...? Va învia,
Vreodat', a mea iubire...?
Și mă întreb acum,
De mai pot fi iubit...?

Nu m-am gândit... O... nu,
Nu m-am gândit, la despărțire,
Dar toate au a venit,
Deodată-n viața mea!
Eu mă întreb... Eu mă întreb,
Va învia, a mea iubire...?
Căci îmi doresc, ca să iubesc,
Din nou, ființa ta...!

Nu m-am gândit deloc...
Nicicând, la despărțire,
Deși eu am plecat,
Plângând în noaptea rea...
Și inima ce îmi tânjea,
După a ta iubire,
Era sa moară-n noapte,
În ceața grea...!

Nu m-am gândit... O... Nu,
Nu m-am gândit, la despărțire,
Nu m-am gândit vreodată,
Că eu am sa plec;
Însă tot ce făceai,
Era făr' de iubire,
Acuma sunt departe,
Și-n durere mă aplec...!

O... Nu, nu m-am gândit deloc,
Deloc, la despărțire,
Însă departe tare,
De ființa ta m-ai vrut;
Așa e viața mea,
Cu a ei tristețe și menire,
Am înțeles aceasta,
Deși tare m-a durut...!