UN SIMPLU TE IUBESC

A douăzeci și doua scrisoare de dragoste.

Iubito, oare va ajunge scrisoarea acesta la tine cândva? Oare eu voi trăi fericirea de a te vedea la pieptul meu?
Pentru tine iubito mă rog din copilărie... Și când inima nu mi-a mai putut trăi, am început să-ți scriu...

Acum speranțele mi-au renăscut ca trandafirii în roua dimineții și gândurile mele, sunt precum parfumul crinilor, în răcoarea nopților de vară...

Mi-a renăscut speranța, deoarece încep a te vedea prin ceață, fântână plină de viață și fericire. Iubito, tu ești izvorul meu plin de răcorire, ce îmi alină setea și durerea cea mai arzătoare.

Mi-a înviat speranța, deoarece încep a-ți murmura numele, precum un copilaș ce abia, abia începe să vorbească. Îți aud numele prin ceață, și el îmi este atât de scump...

Te văd prin vălurile ce te acoperă, însă ești atât de frumoasă, cum nicio femeie nu mai este sub soare. Frumoasă ca parfumul florilor de primăvară, frumoasă ca cerboaiaca când își cheamă iubitul, în văile pline de răcoare... Iubito, cerbul tău te strigă cu mugete de dor și iubire, calcă în picioare leurda înflorită și-și scalda genunchii în parfumul înmiresmatelor viorele.

Mugetul lui se aude dintr-un capăt la celalalt al pământului și glasul lui răsună în văile cele mai adânci. Piciorul lui străbate câmpii întinse și genunchii lui, se apleacă pe munții cei înalți. Valurile mării îi scaldă coama ca flăcările răsăritului și el se scutură, plouând cu binecuvântări.

Iubito, cerbul tău străbate întinderi de ape, sare peste dealuri și aleargă prin câmpie... Te strigă rănit... Vino și vindecă-l cu sărutarea buzelor tale, cu răsuflarea nărilor tale fierbinți. Pentru tine iubito a străbătut el atâta cale, pentru tine a căzut răpus de șerpii câmpiei...

Dar iubitul tău se ridică, își scutură coama ca un leu și mugetul lui e precum cel al puiului de leu... Lupii îi dau târcoale noaptea... Urletele lor flămânde, se aud în întunericul nopții.

Iubitul tău te strigă iubito... Unde ești? Unde te ascunzi...? Te dorește și inima îi tremură de durere și dor... Ziua i-a devenit noapte și noaptea i-a devenit o întunecime fără de apus...

Fiare înspăimântătoare răcnesc în jurul lui, dorind să-i fure lumina ochilor și glasul sufletului său. Au ghiare de vultur, picioare de leu... Aleargă ca leopardul, dar iubitul tău e iute ca vântul care gonește pe stânci... Gura lor e ca a balaurului și coama ca cea a unui leu... Însă iubitul tău fuge. E speriat și strigă cu ultimele puteri.. Iubitul tău cade și se ridică iar... Unde ești iubito...?

Iubitul tău te cheamă... Vino..!

Te simt aproape ca roua pe frunze, ca nectarul în potirele crinilor, aproape ca răsuflarea ce-mi iese pe buze... Iubita visurilor mele, preafrumoasa inimii mele, plină de parfumul dimineții, răcoroasă ca întâiele-și raze de soare. Luminoasă că luna în întunecimile nopții. Strălucitoare între cele mai strălucitoare stele.

Cum să nu fiu îndrăgostit de cea mai frumoasă femeie? Nici n-am văzut-o bine și inima îmi bate pentru ea..
Nici nu și-a arătat chipul și sufletul meu tânjește de dor... Glasul ei e cel mai frumos... Glasul ei e ca cel al parfumului florilor de salcâm, în zumzetul albinelor...

Mâinile ei sunt atât de blânde. Oh.. Îmi doresc mângâierea lor. Le doresc odihna, pe pieptul meu zbuciumat de iubire. Oare pieptul meu se va liniști vreodată? Privirile îmi vor seca vreodată pe chipul tău, preafrumoaso? Nu.. Iubirea mea nu va înceta niciodată și dragostea mea nu se va opri cu întâii fulgi de nea... Mă voi topi de iubire în cea mai năprasnică viscolire, căci pieptul tău iubito, mă va hrăni în cel mai crunt ger și gura mea, va fi mereu flămândă de tine...

Da.. Mă voi topi ca un fagure cald între buzele tale, ca polenul în gura ta dulce... Te voi umple așa cum umplu albinele stupul de belșug și te voi binecuvânta, cu tot ce și-ar putea dori sufletul omenesc...

Acum, că sunt așa aproape de tine iubito, inima mea e neliniștită și plină de teamă... Da.. Iubitul tău tremură de frică când cele ce îl doresc, se apropie de el... Ochii lui sunt ca a unui căprior speriat... Pentru asta îl doresc leoaicele... Se hrănesc cu privirile lui temătoare, cu ochii săi plini de iubirea ta...

Iubito, iubitul tău te așteaptă... Da.. Te așteaptă clipă de clipă... Primește inima lui iubito, căci e plină de iubire, de răni, de dor, de durerea singurătății... Plânge în așternutul lui și își udă perna cu lacrimi, căci e singur. Dorește îmbrățișarea ta, sărutările gurii tale și mângâierile tale pline de viață...

Cu dragoste,

Al tău iubit.