UN SIMPLU TE IUBESC

Ploaie.

Pe scoarța neagră, ploaia se prelinge,
Duhnind, a toamnă umedă din nori;
În casă, lumânarea, pâlpâie, se stinge,
Și e răcoare, plouă și mă prind fiori.

În geam, nu contenește burnițarea,
Turbat e vuietul de pe acoperișuri;
Înnegurată, grie-ncețoșată-i zarea,
Iar ploaia, cade tristă prin tufișuri.

Rafale negre, urcă și coboară iară,
Pe la ferestre, nu mai e nicio lumină;
Așa de trist e-n mine așa de trist afară,
Că norii, ploaia nu mai vor s-o țină.