UN SIMPLU TE IUBESC

Schimbarea...

Astăzi mi-ai spus că eu nu mai sunt același om care îl vezi în primul volum al cărții mele... Ai dreptate. Însă singurul lucru veșnic și neschimbător pe care l-am observat cu atenție în orice lucru, este schimbarea...

Da.. Schimbarea... Schimbarea este mereu neschimbătoare.... Mereu ea face același lucru de mii și mii de ani... Ea prin legea ei infinită schimbă lucrurile... Schimbă ființele...

Eu sunt doar umila victimă a acestui personaj care se numește schimbare... Am căzut victimă acestui personaj... Însă de mic copil am înlănțuit această fiară... Am folosit toate armele ei pentru ca eu sa devin mai puternic... Însă totul se schimbă... Va veni timpul când ea mă va ajuta să mor... Va veni timpul când ea mă va ajuta să trăiesc pentru totdeauna...

Oamenii care resping acest personaj aparent respingător ajung să moară fiind victime a ceea ce nu și-au dorit niciodată...

Schimbarea am învățat să o înblânzesc cu lanțurile iubirii. M-am îndrăgostit de ea și nu o las să plece căci ea mă învață că prin ea pot deveni ceea ce niciun om nu poate deveni. Fiecare om este diferit și poartă în sufletul lui amprenta unui univers...

Schimbarea aduce primăvară inimii mele. Mă încearcă cu ger și mă topește în soare. Mă toarnă în forme și mă bate pe nicovala timpului... Mă înfierbântă apoi mă aruncă în valurile reci. Valurile clocotesc la atingerea mea. Se ridică în sus albite și înspumate de groază... Ajung la picioarele lor și învăț schimbarea. Învăț smerenia, uitarea și clătinarea...

Însă schimbarea scormonește fundul mării. Mâna ei aspră și blândă mă ridică, mă cercetează cu multă curiozitate... Mă usucă în vânt și mă aruncă în stele...

Schimbarea aleargă după mine și o iubesc... Mă poartă în univers. Mă aruncă și aleargă după mine. Încep să râd și alerg singur pe bolta întunecată... Strălucesc și ard... Și ea râde fericită. Dragostea noastră e așa de mare încât ne unim printre stele...

Iubirea dintre noi naște flăcări și ne aruncăm îmbrățișați către valurile mării... Apa spumegă și e învolburată... Însă schimbarea este în mine și o iubesc. Nu pleacă niciodată căci mi-a jurat credință. Ajungem pe fundul mării și acolo sunt multe minuni.... Viețuitoare încă nemaivazute se uită cu ochi plini de uimire... Aici strălucesc pietre prețioase... Strălucesc așa tare încât viețuitoarele mării se adună în jurul lor... Le sărută și roiesc în jurul lor...

În jurul nostru încep a se aduna încet încet pești frumoși și viețuitoare nemaivăzute... În lumina dragostei noastre încep a crește plante minunate... Căldura noastră dă viață și bucuria noastră ne aprinde și mai mult...

Strălucim atât de minunat și îmbrățișați ne lăsăm legănați de valurile mării... Viețuitoare întunecate și umbre înspăimântătoare încearcă să ne sărute însă suntem atât de fierbinți încât ele fug înspăimântate... Sunt îngrozite de lumina dragostei noastre...

Însă nu rămânem așa căci schimbarea este iubita mea și ea mereu dorește ceva nou sau ceva vechi... Orice numai să să fie ceva... Și tot ce îmi spune ea este frumos... Iubirea ei mă înlănțuie și sărutările ei niciodată nu sunt la fel... Se joacă cu mine într-una. Mă sărută cald, rece și apoi fierbinte... Și niciodată nu mă lasă din priviri...

Mă îmbrățișează și ne rostogolim până la țărm... Ne luăm zborul și apoi plutim deasupra norilor... Trecem de cer și ne îmbrățișăm deasupra stelelor... Deasupra norilor infinitului ne spunem iubirea...

Aceasta este schimbarea... Și nu fug de ea niciodată... O iubesc și nu o las să plece de la mine...

Iubește-o și tu și vei înțelege pentru ce te-ai născut.