Căzut.

24 6 2
                                    

Te simți de parcă totu-i spulberat,
În vânt și ploi, golit te-ai aruncat;
Ai vrea să strigi și strigi dup-ajutor,
Dorești să te ridici, dar cazi ușor, ușor.

În jurul tău se-aud doar stropii reci,
Și-n mâlul rece, începi să te îneci;
Te prinzi cu disperare de ceva,
Aștepți cu dor, un ajutor de undeva.

E noapte și-i așa de rece și de greu,
Ai vrea să strigi, dar amuțești mereu;
Iar vântu-ți bate nemilos în piept,
Și totu-i aplecat, nimic nu mai e drept.

Se-aud în jur doar râsete în umbră,
Nefericit aștepți, o moarte sumbră;
Aștepți și chinul nu ți se sfârșește,
Dar inima îți geme și milă ea cerșește.

Mereu El vine cu șoapte de iubire,
Te-ajută El, să-ți vii din nou în fire;
Și te ridică din frig și din mocirlă,
Că te iubește, îți spune iar cu milă.

UN SIMPLU TE IUBESC Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum