UN SIMPLU TE IUBESC

Azi, 23.06.2024.

Privesc în negre umbre,
Privesc în adâncime;
Cum lanțuri grele cad,
În neagră-ntunecime.

Cu strigate de groază,
Cu răcnete-n furie;
Aripi întunecate,
Fulgeră-n mânie.

O rece bucurie,
O fericire-n zgură;
Din neagră nebuloasă,
Din rânjete de ură.

Și se ridica iute,
Aripi de timp uitate;
Privesc rânjind tunelul,
Cu margini luminate.

Din gurile lor hâde,
Se varsă greu pelinul;
Și mâinile haotic,
Împrăștie veninul.

Ajunși deasupra toții,
Vorbind în gând de noapte;
Sorb cu nesaț plăcerea,
Și râd în negre șoapte.

Se-nprăștie cu toții,
Văzduhul se-nfioară;
Și intră toți în inimi,
Și oamenii omoară.

Se-aud în lumea largă,
Doar strigate de groază;
Doar lacrime amare,
Chiar și-n case de vază.

Cu toți încearcă totul,
Și medici și-nțelepții;
Însă nu-i rezolvare,
Pentru păstrarea vieții.

E-așa de mare groază,
Așa mare-i durerea;
Pământu-și plânge tare,
Păcatele ca fierea.

Întunecații îngeri,
Își scrijelesc sicrie;
Scriind pe ele nume,
În moarte să îi ție.

Plâng mame, plâng copiii,
Și plâng cu-așa durere;
Nu-i nimeni să îi scape,
Și zac fără putere.

O, recunoaște-ți vina,
Și strigă către Domnul; 
Căci doar Isus te scapă,
De nu te prinde somnul.

Păcate negre astăzi,
A dezlegat iar umbre;
Curând or să apară,
Cu răcnetele sumbre.

Vor căuta salvare,
Dar nu va exista;
Căci doar Isus alungă,
Boala din viața ta.