UN SIMPLU TE IUBESC

Ca niciodată...

Mă doare inima, așa ca niciodată,
Și parcă universul e întunecat;
Aș vrea să-mi bată inima de altădată,
Îns-al meu piept, îmi este ferecat...

Mi-e udă fața, cum nu a fost vreodată,
Și parcă râuri se revarsă ne-ncetat;
Iar zarea toată este-ntunecată,
Și îmi doresc, seninul de-altădat...

Mi-e pieptul greu, așa ca niciodată,
Și parcă dă să curgă plumb din el;
Și inima-mi firavă ce este-n el aflată,
Se zbate iar, sub al durerilor drapel...

Și plânsul meu, e-așa ca niciodată,
Urcă în sus spre piept curgând în jos;
Aș vrea sa plâng cum o făceam odată,
Cu ape calde, în plânsul meu duios...