Luna.

14 6 2
                                    

Atât de tristă ești,
Și-atât de luminoasă;
Tristă mă privești,
Ești așa frumoasă...

Pentru prima dată,
Te văd privind în sus;
Privește-mă-ncodată,
Dorul mi-i nespus...

De ce...? De ce...? De ce,
Nu mă m-ai privești?
Durerea nu-mi va trece,
Vreau iar să mă iubești...

Haide înc-odată,
Întoarce-ți tristul chip;
Sărutul de-altădată,
S-o făcut nisip...?

Nu mă mai iubești?
De mic mă uit la tine;
Iubirea mi-o petreci,
Tu mă iubeai pe mine...

Lumina ta cea blândă 
E rece câteodată;
Inima mea plăpândă,
De mic îți este dată...

Nu vorbesc cu tine,
Nici ție nu mă-nchin;
Dar durerea-mi vine,
Prin al meu suspin...



UN SIMPLU TE IUBESC Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum