UN SIMPLU TE IUBESC

Teamă.

Deși în suflet, primăvara mi-e iubită,
Mă-ntreb ce-oi face, de va trece ea;
Mă-ntreb de va rămâne, fi-va fericită?
Că o doresc mereu, să fie doar a mea.

Deși în mine, strigă-ntruna răsăritul,
Cu florile-i ieșite, din covor de nea;
Cum cheamă porumbița, iar iubitul,
Așa mă strig-acuma, primăvara mea.

Deși e-n mine, ea mereu mă cheamă,
Și-așa de mult, doresc să îi răspund;
Dar a mea teamă, nu își are seamă,
Că niciodată, n-am dorit să îi răspund.

Deși-mi doresc, să îmi deschid petale,
Să-mi dăruiesc, nectarul parfumat;
Mi-e teamă, de sorbirea gurii sale,
Și-i scriu acum, cu versu-nlăcrimat.

Dar cum dorește, primăvara adiere,
Doresc acum, parfumul ei frumos;
Însă mi-i teamă mare, de durere,
Deși mă cheamă, cu glasul ei duios.

Pe-a mele flori, ce-s pline de iubire,
Nu a pășit vreodată, iubirea lui April;
Dar o doresc, de mi-ar aduce fericire,
Și-n inima firavă, al primăverii tril.