UN SIMPLU TE IUBESC

De ce...!?

Așa de trist sunt iară,
Și-atât de-ndurerat,
Îmbobocit-au crinii,
Și iată s-au uscat...

Mi-e inima în lacrimi,
Și gem înlăcrimat,
Și-așa mare-i durerea,
În care sunt aflat...

Mă simt din nou eu singur,
Așa cum m-ai găsit,
Și-așa de mult eu sufăr,
Și sunt nefericit...

Mă-ntreb de mi-e menirea,
Ca singur eu să fiu,
Mă-ntreb de mi-i menirea,
Din gheață să nu-nviu...

Măcar eu înainte,
Îndurerat eram,
Obișnuit în dorul,
În care mă aflam...

Însă acuma iată,
Că ochii mei mă dor,
Că te-am chemat atâta,
Cu glasul iubitor...

Tu mi-ai răspuns în șoapte,
Și-ai spus că mă iubești,
Și mi-ai promis atuncea,
Că o să înflorești...

Dar ai plecat acuma,
Și sunt îndurerat,
Căci iată fără milă,
Tu m-ai alungat...

Mi-e plânsul și durerea,
Ca norii furtunoși,
Mă dor atâta ochii,
Și-aș vrea să fie scoși...

Mă doare-acum tot pieptul,
Căci mult eu te-am iubit,
Mă doare-a mea ființă,
Și sunt nefericit...

Acuma iar sunt singur,
Dar nu cum m-ai găsit,
Acum sunt mult mai singur,
Mult mai nefericit...

Durerea nu îmi trece,
Oricât aș încerca,
Și multe lacrimi varsă,
Acum durerea mea...

De ce-ai făcut tu asta,
Acum cu pieptul meu..?
Am vrut cu-atâtea doruri,
Să fiu al tău mereu...!