UN SIMPLU TE IUBESC

Felinarul...

Mai luminez, încă puțin în noapte,
Și praful, se ridică-ncetișor...
În jurul meu, se-aud într-una șoapte,
Și eu mă sting, încet, încet și mor...

Privesc în jur, cu ultima lumină,
E praf și și umbre grele se aștern...
Aș vrea, ca lângă mine cineva sa vină,
Dar fulgi de praf, acum se-aștern...

Mai dau căldură, cât mai am viață,
Căci în curând, ea se va termina...
Și-ncetișor, se-așterne-a morții ceață,
Iar niciodată, nu voi mai lumina...

Voi fi un nimeni, în praf și întuneric,
Și nu voi fi găsit, eu niciodat...
Iar amintirea-mi, va ține de himeric,
Căci voi uita, lumina de-altădat...

Voi fi uitat, de toți chiar și de mine,
În întuneric, nu voi fi văzut...
Voi fi călcat, zdrobit chiar de oricine,
Că-n praf și întuneric, sunt căzut...

Mai luminez, mai dau încă căldură,
Dar cine, mă mai vede-aicea jos...?
Eu sunt în praf, lumina nu mi-e pură,
Și de aici, nicicând nu voi fi scos...

Mai sper... Mai sper, încă o clipă,
Într-un Cuvânt, în noapte auzit...
De-o îndurare, fără de risipă,
De-o zi, în care și eu voi fi iubit...