Un fir...

5 4 0
                                    

Adie iarba-n soarele fierbinte,
Se clatină și plânge-ncetișor;
Dorește vântul, adierii sfinte,
Și se apleacă, la pământ ușor...

Se clatină, acum îngălbenită,
Căldura verii, o arde cu amar;
Visează, adierea mult dorită,
Dorește ploaie, pe al ei altar...

Și norii trec, spre răsărit agale,
Lăsând un urmă, crâmpee de azur;
Și raze blânde, li se aștern în cale,
Iar vântu-i cheamă-n șoapte de susur..

Și viitorul, mi se așterne-n cale,
Un viitor, demult trecut și-nfăptuit;
Eu merg acum, prin literele sale,
Spre-un alt străluce, viitor iubit...

Tot ce va fi, va fi și nu voi șterge,
Un rând măcar, din tot ce voi trăi;
Căci ce va fi, a fost și-orice-aș alege,
Un viitor, demult trecut oi fi...

Iar fiecare clipă, i-o literă în stele,
Și fiecare zi, e scrisă-ntr-un album;
Iar clipele, mi se aștern încet și ele,
Și niciodată, nu s-or face scrum...

Spre seară, adierea încetează,
Și iarba, stă deodată cu fior;
E noapte, însă luna luminează,
Un fir de iarbă, ce e plin de dor...

UN SIMPLU TE IUBESC Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum