UN SIMPLU TE IUBESC

Însă vine toamna.

E liniște. Norii sunt albi, pufoși... Îșirați pe cerul albastru... Se rotesc.. Cei de deasupra pleacă spre răsărit, iar cei de dedesubt, zboară spre apus.

O gâză se zbate furioasa în fereastră... Oare a uitat pe unde a intrat...? Uneori și oamenii se zbat... Într-un colț, dedesubtul tavanului, se vede un punct negru... E un păianjen. Duce o viață liniștită. Mănâncă când prinde... Se plimba când vrea... Cum să omor o asemenea vietate înțeleaptă...? Cum aș putea să-i stric locuința..? Pe deasupra, mă slujește cu mare credincioșie, de mai bine de două luni...

Acum Norii au stat. S-au liniștit... Azi priveam cum stropii de ploaie loveau marmura albă... Era frumos. Era trist.

Deseori mă gândesc că aproape toată viața mi-am scris-o... Spun "aproape", deoarece n-am notat întâmplările cu exactitate, însă mi-am notat toate gândurile și trăirile... Le-am notat, deoarece doresc cândva să citesc cărțile mele și să văd, cum și pe unde m-a trecut Dumnezeu, prin această viață foarte scurtă...

Aș putea spune, că în cartea aceasta, am scris multe lucruri despre iubire.

Până la urmă ce este iubirea? Ce este acest cuvânt? Ce este după el? Dacă nu am avut niciodată o iubită, aș putea defini eu acest cuvânt...? Am dreptul să scriu despre ceva, ce nu am avut niciodată? Oare ce mă împinge să scriu despre ea? Dorința de a avea mai multe din ea?

Deși nu am avut-o, deși nu am văzut-o, eu o simt. Și tot ce am scris în săracele mele cuvinte, e tot puținul simțit până acum.

Iubirea, pentru mine e un sentiment. E o sămânță. Un respect dincolo de orizonturi. Acest cuvânt, este precum coaja subțire și fragilă, a unei semințe dulce. Acest cuvânt e definiția a ceva nobil...

Iubirea a fost sădită în interiorul omului, însă graiul omenesc încă nu este capabil, să îi de-a un nume în egală măsură, cu ce este ea, cu adevărat. Păsările nu i-au dat nume. Dacă îi dădeau nume acestui sentiment, ele nu ar mai fi cântat...

Dacă Dumnezeu i-ar fi dat nume acestui sentiment, atunci pământul ar fi fost lipsit de cântec și culoare... Tot ce doresc să spun e că omul s-a limitat la a spune "te iubesc"... Oare e real? Oare e adevărat? Uneori da, alteori nu.

De ce Dumnezeu nu a dat nume acestui sentiment? Nu i-a dat nume, deoarece El însuși e iubirea.

Dacă ne-am transforma în iubire, cuvintele ar fi de prisos, deoarece toate acțiunile noastre, ar demonstra cine suntem, cum suntem și ce suntem.

Însă să luăm exemplu de la copaci și de la orice plantă. Să luăm exemplu orice dobitoc care nu poate spune "te iubesc"... Nu-i așa de frumos când își cântă iubirea? Nu e mai frumoasă orice privire plină de iubire? Nu e mai frumoasă o mângâiere? Nu-s mai frumoase florile dăruite unei persoane alături de cuvinte de iubire?

Nu-i mai frumos soarele când încălzește? Nu-i mai frumoasă primăvara, când soarele e cald?

În ținutul gețurilor soarele nu-i mai presus decât luna...

După acest cuvânt se află iubire. După acest cuvânt, se poate afla și ceva fals... După acest cuvânt, se pot găsi dorințe trupești nepotrivite... Se pot afla dorințe materiale.

Un "te iubesc" e ca ticăitul secundarului în beznă profundă. Nu-ți folosește la nimic. Te ucide încet, încet... Ba chiar te apucă groaza și îți dorești o lumină să vezi cât e ceasul... Acest ceas ticăie într-una... Se face lumină... Soarele intră pe fereastră... Cum e ceasul? Îți arată ora? A fost ticăitul în zadar? Sau toate acele, atârnă în jos, legănându-se fără valoare... Te uiți cu uimire... Și totuși ticăie...

Da.. Deși nu am avut iubită, pot spune câteva lucruri despre acest cuvânt..
Măcar știu, că acest cuvânt ascunde multe lucruri. Am dreptul să scriu despre ce știu.. Despre puținul ce l-am cunoscut. Despre ce nu știu nici nu pot scrie, deoarece nu știu ce trebuie să scriu.

Deși mulți spun că a scrie despre ce nu am experimentat este aberație, eu voi continua să scriu... Voi scrie încet, încet, tot ce găsesc nou în iubire...

A ieșit soarele. Vântul adie prin crenguțele mlădioase ale florilor. Salciile se leagănă ușor în soare.. Parcă dansează de fericire.

Fața cerului a întinerit și totul e frumos... Însă vine toamna.